Ce tragic timp păgân,Se-mparte ţara noastră în partideDe când l-am omorât pe ăl bătrânMormântul lui nici nu se mai închide. Am tras în el ca-n malul de pământ,Nu l-am putut în timpul vieţii frângeŞi el s-a dovedit de neînfrânt,Că nu ne-a dat nici lacrimi şi nici sânge. Cu el am omorât-o şi pe eaÎntr-un concurs … Continue reading Adrian Păunescu – “Bocet pentru ăl bătrân”
Scrisoarea mea e de ulei, femeie,ulei din candele, ulei din căni,ți-o scriu ca să-mi mai treacă întristareați-o pun pe amintire și pe răni…. Sunt preotul care oficiazăîntemeierea unui nou balsam,scrisoarea mea să-ți risipească noapteași să-ți arate astăzi… cum eram. Vei asfinți și tu, că prea te mistui,ți-o spun ușor, dar mă topesc întreg,ulei scrisoarea mea … Continue reading Adrian Păunescu – “Scrisoare pentru răni”
Și dintr-o dată simt că mi-ar plăceaSă-mi scrii pe întuneric o scrisoare,Așa cum te-ndoiești, în umbra mea,De tine și de noi, de fiecare. Nehotărâtă ești și nici nu aiPe nimeni să-ți răspundă care-i drumul,Și-n vălmășagul tău de iad și raiTe face și mai luminoasă fumul.Și dintr-odată cred că aș voiSă-ți dau deoparte fiecare haină,Chiar tu, … Continue reading Adrian Păunescu – “Scrisoarea”
Mai înţelept ca-ntotdeauna Şi tot atât de idiot, Acum pricep ca e totuna, Să n-ai nimic sau să ai tot. Şi paradoxul mă omoară Şi sunt nebun să mi-l explic, Că totu-a fost până aseară Şi astăzi nu mai e nimic. Sunt sclavul presimţirii sumbre, Pe care mi-o-nsuşesc intim, Că vieţuim ca nişte umbre Şi … Continue reading Adrian Păunescu – “Paradox şi greşeală”
Atunci când cade noaptea pe noi ca o pedeapsă Şi zodiile noastre se răsucesc brutal Fac foc din vreascuri ude pe frageda ta coapsă Şi îl arunc în lume pe şeaua unui cal. Mi-e dor de mine însumi, cel neatins de vicii, Înscris într-o nervură din frunza unui prun Nu veni şi nu vidi dar … Continue reading Adrian Păunescu – “Foc pe coapsă”
Blues4Coffee 