De amiază

Sunt prea rănit de acest veac imund, Și-s inundat de râuri ce nu seacă, Dar mai găsesc și forță ca să curg Și să îmi fac suflarea ca încă să nu tacă. Și pierd și sânge, și mă dor și răni, Viața-mi e un fel de extirpare, Însă nu am să las vreodată-n vămi Nimic … Continue reading De amiază

Sub pat

Oameni vechi cu forme noi, Zile pline de noroi, Să trăiești, ce aroganță, Scâncet trist de ambulanță. Vierme răsucit în mine, Stup stricat, făr' de albine, Noapte prăvălită, tristă, Moarte pusă în revistă. Azi, un mâine fără ieri, Gând ascuns în nicăieri, Zdrențuit drum în retină, Soarele mort în lumină. Colț rotund și car mortuar, … Continue reading Sub pat

Fără greu

Poate speri o luni Fără de nebuni. Poate vrei un marți Fără oameni sparți. Poate crezi că miercuri Viețile nu-s cercuri. Poate-atragi un joi Cu potop pe noi. Poate ceri și-un vineri Fără bătrâni tineri. Vezi tu, săptămâna E ca și țărâna. Bine n-a-nceput Că te-a și pierdut. Nici să se termine Fără greu ce … Continue reading Fără greu

De vară

Printr-un colț de buză se scurg definitiv tăcerile, corzile vocale se asigură că nu vor mai ustura în van. Vise pierdute la baza trotuarului, pași rapizi și triști pe peroane murdare care n-au existat vreodată. Porumbei morți zburând ireal către țărmuri care nu se mai văd. Învârtindu-se mereu cercul ia un cuțit și înjunghie repetat perfecțiunea perfidă a pătratului. … Continue reading De vară

Sonet, IV

De aș cuprinde lumea în vorbele-mi perene Și ar putea ca vie să fie și când tac, Mi-aș scrileji cu pana un alfabet prin vene Și-aș sta lângă tăcere și salcie aș fi, și lac. Mi-ar trece astfel ziua zădărnicind durerea Desferecând iar lanțuri ce tot mă țin legat, Mi-aș aroga și drogul de a simți căderea Când … Continue reading Sonet, IV

Iertare

Trăim aceste zile de restriște În care lacrimile mult prea des se scurg, Și-n care orice șarpe care vrea să riște Devine peste noapte dramaturg. Vă văd, v-admir sintezele prea calpe, Aș vrea să pot s-ascund și eu tot ce nu cred, Și când v-aud nu-mi sună nici a harpe, Dar nici a brazii scrijeliți … Continue reading Iertare

Palid veac

Schingiuit de sensuri Și udat de ploi, Curge veacul ăsta, Curge peste noi. Cade ca o pată Pe pereți din ură, Ora ne e dată Doar când ni se fură. Saltimbanci siniștri Moartea ne-o livrează, Iar conștiința pură Ipocrit valsează. Între cer și stele Nu mai e nimic, Chiar și absolutul Sfârâie-n ceainic. Suntem doar un … Continue reading Palid veac

Și ai vrea…

uneori cuvintele pleacă, năruite, plângând, frază seacă, uneori mai miroase a flori, uneori n-avem lună și sori. mai privești cum mai cade o stea, te mai scurgi dintr-o vară spre nea, poate vezi chiar ce ei n-au văzut, cum a fost când să mori n-ai putut. pari o viață și totuși nu ești, nu mai vrei … Continue reading Și ai vrea…