La 28 de ani învățam că pe români nu trebuie să-i ajuți

Povestea asta vine din anul 2001. Pe vremea aceea eram redactor special la ziarul Capitala, ziarul de București al companiei Jurnalul, care nu sunt sigur că pe vremea aceea se chema așa, dar despre ea este vorba. Frații mai mici ai Jurnalului Național și, așa cum ne plăcea să spunem, ăia care i-am făcut pe … Continue reading La 28 de ani învățam că pe români nu trebuie să-i ajuți

uneori, rezistenţa se prăbuşeşte peste noi

Zi de zi, şedinţa de redacţie se ţinea cam în acelaşi mod. Fiecare şef de departament îşi prezenta sumarul. În ceea ce priveşte departamentul meu, sumarul era reprezentat de crime, violuri şi ciordeli, în funcţie de cum doreau vremurile şi, mai ales, autorii. Însă toată lumea îşi ţinea respiraţia când începea mondenul. Redactorul-şef adjunct era … Continue reading uneori, rezistenţa se prăbuşeşte peste noi

amintire cu glumă cazonă

Stăteam în camera destul de mare, aproape tremurând. Dacă mă gândesc bine, nici nu ştiam ce mi se întâmplă. Eram tânăr şi deşi aveam deja o anume experienţă, eram total nepregătit pentru locul în care mă aflam. Pe întregul perete atârna o hartă a României imensă, administrativă, aproape prăbuşindu-se peste mine. În faţa mea, dacă-mi … Continue reading amintire cu glumă cazonă

zoaie

Le spuneam, simplu, “zoaie”. Nici măcar nu ştiam pe atunci de unde vine acest cuvânt, ce vrea el de la noi, de ce ţine el să ne marcheze vieţile. Ştiam doar cum arată. Dimineţile de vară erau cele mai respirabile momente ale zilei. La prânz, femeile de serviciu ieşeau şi udau tomberoanele cu furtunul. Tomberoane, … Continue reading zoaie

Bibanu’

Îi spuneam “Bibanu’” sau “Flocea”. Prima poreclă o căpătase probabil datorită ochilor exoftalmici, căpătaţi din clipa în care doctorul-l apucase de căpăţână ca să-l tragă afară din mă-sa. Pe a doua nu mai sunt sigur de unde o avea, căci şi el şi ceilalţi doi fraţi proveneau dintr-o familie în care, dumirindu-se cu cine are … Continue reading Bibanu’

lucruri de rahat

“Mi-a plăcut, să ştii, mi-a plăcut mult”. Aşa mi-ai spus după primul anal din viaţa ta, obosită, dar fericită şi zâmbindu-mi. Erai întinsă pe pat, strângând cuvertura în braţe, emoţionată, transpirată. “Îţi mulţumesc”, ai continuat. În clipa aceea mi-am dat seama că între noi lucrurile sunt de rahat.