Din drum #310

Forkill – Sick Society (2022)

Un thrash/heavy sosit din Brazilia. Nici foarte-foarte, nici prea-prea. Sună cumva a Metallica de început, adică a Kill’em all, dar doar cumva. Sau mă rog, pe unele porțiuni sună rău de tot a albumul ăla. Așa l-am și apreciat și zic eu că-i simpatic să mai auzit chestii din astea în ziua de azi. Recomand pentru parfum, altfel cu vocea se putea mai bine.

Eldprov – Rift (2022)

Cică melodic death metal, Suedia. Zic cică pentru că nu-i nici pe departe așa de melodic cum este declarat, dar drept este că e melodic față de suratele sale care-s doar death. Nimic deosebit pe album, nimic să ne facă cu ochiul, nimic să rămână în memorie. Doar un album fad care se duce așa cum a și apărut, de nicăieri.

Behemoth – Opvs Contra Natvram (2022)

Din punctul meu de vedere discutăm de un album pe care-l consider bun spre excelent. Behemoth fac ceea ce te-ai aștepta să facă. Nu vei da de multă inventivitate, însă doza de agresivitate și modul în care cântă salvează un album care altfel ar fi fost tristuț. Iată că așa devine bun. Bravo polonezilor, au ce să arate și clar că au și de ce.

Wolfheart – King of the North (2022)

Finlandezii se întorc cu încă un album de melodic death, cred că al șaselea din discografia lor. Eu i-am descoperit la Constellation Of The Black Night și trebuie să recunosc faptul că față de acel album par mult mai diluați. Mă rog, poate mi se pare. Oricum, muzical livrează bine și discul merită fără probleme ascultat.

Ginevra – We Belong To The Stars (2022)

S-au adunat patru băieți suedezi care cântă deja heavy melodic/AOR pe la alte trupe și na, au zis să o mai pună de una. Și uite că au ajuns și la albumul de debut, bine, când ești la Frontiers nu este foarte greu să ajungi aici. Cert este că discul, ca debut, poate fi considerat rupere și zic eu că trebuie ascultat. Era să uit, e și Chez Kane pe el.

Sinnery – Black Bile (2022)

Thrash, departe de a fi finisat, sună ca și cum ar fi fost înregistrat în subsol cu scule cât de cât umane. Cred că au căutat sunetul ăla de pe vremuri, altă explicație nu poate fi. Un album cât se poate de plin de ură, cât se poate de plin de viteză, cât se poate de plin de ceea ce înseamnă clasic în thrash. Ah, era să uit, trupa vine din Israel.

Hartmann – Get Over It (2022)

Neamțul melodic vine și el la apel cu un nou album, cu nimic ieșit din schema celorlalte pe care deja la cunoaștem. Piese numai bune de dat la radio, chiar și pe mizeria de Rocefem, nimic deosebit la compoziție sau interpretare, doar o senzație de bine când îl asculți. Ceea ce nu este rău și tocmai de aceea recomand ascultarea.

House Of Lords – Saints And Sinners (2022)

Pe zona de heavy/AOR, dar fără să mă dea pe spate. Au ceva chestii bune, nu se poate să trec peste ele, și una dintre ele este vocea. Însă este prea puțin folosită. Și nu știu dacă să stea pe melodic sau dacă să se ducă și spre un pic de progresiv sau ce mai vor ei să facă acolo, Așa că na, șaorma cu de toate. Nu, mulțumesc.

The Erinyes – The Erinyes (2022)

Ceva melodic. Simfonic, heavy, hard, orice ar fi acolo este și melodic. Doar că vocea aia mă calcă pe nervi, avem din nou acel timbru care ucide piesele. Nu am stat să văd dacă este gagică, dar așa pare, drept pentru care avem de-a face din nou cu sindromul Tarja. Că na, toate se cred soliste. Slab album, slab tare de tot, un fel de Scarlet Aura de-al lor.

Fans Of The Dark – Suburbia (2022)

Extrem de înspre AOR și melodic, dar ceva nu este deloc bine acolo. Nu-mi dau seama ce, instrumentiști au, vocalist (sau vocalistă) au. Nu le-ar lipsi multe și cu toate acestea albumul lor este tare sălciu, este tare repetitiv, este tare ceva ce am mai ascultat de sute ori. Păcat, mai ales când ai un asemenea frontman.

Barbaric Horde – Barbaric Hammer Fist (2022)

Black death portughez. Un black death compus, interpretat și înregistrat undeva la nivelul unei trupe de metal de prin Vaslui, nevoită să se ascundă prin subsoluri insalubre ca să nu fie tunsă de către dacii adevărați. Păcat. Sunt câteva idei, însă nu multe, iar producția strică absolut totul. Nu recomand mai ales pentru producție.

Pinkish Crown – New Dawn (2022)

Trupa vine din Japonia și veți avea de-a face cu un album uman de melodic heavy/power. Uman, nu deosebit, însă cât de cât se vede că oamenii au ceva idei și că încearcă să le ducă la final. Nu-i cea mai bună realizare discografică din lume, dar este departe de a fi cea mai proastă. Încercați, vedeți ce iese.

Residual Self – Witches (2022)

Piesa este creată cu prilejul împlinirii a 330 de ani de la evenimentele din Salem. Un fel de heavy mai cu coaie, utilizat cu o voce cavernoasă care aproape că ai spune că nu se potrivește cu piesa, mă rog, tot ce trebuie pentru a te regăsi undeva pe acel tărâm. Dați de ea aici și merită ascultată.

Mo’ynoq – A Place For Ash (2022)

Black metal, albumul apare pe 23 septembrie. Ce să zic despre el, este black din ăla serios, cu o atmosferă aparte, cu viteză, cu niște sunete care na, dau anumite senzații mai ales dacă-ți arunci surround în căști. La modul general aș spune că din astea de black. Nu sunt sigur dacă să-l recomand, dar cred că merită o ascultare.

Blackment – Plains of Oblivion (2022)

Modern melodic metal spun finlandezii, eu aș spune că este vorba de ceva heavy/power amestecat pe alocuri cu niște folk metal, probabil în funcție de cum le vine la socoteală. Nu-i cine știe ce capul discului ăsta, pe unele zone vocea aș spune că strică piesele, însă na, a apărut și probabil că are fanii săi. Eu nu-l recomand, este plictisitor.

Sumerlands – Dreamkiller (2022)

Clar heavy, băieții sunt americani. Și au un anume parfum ce amintește de anii de top ai genului. O să găsiți multe chestii pe discul ăsta, mă refer la lucruri pe care le cunoașteți deja, dar vor avea suflul lor, o să dea senzația că au o nouă viață. Ei bine, ăsta-i marele secret al acestui disc, reușește să mai evadeze din trecut. Bunuț disc, recomand.

Holy Fawn – Dimensional bleed (2022)

Aș spune că pe undeva în zona de progresiv/atmosferic (sau poate că ambele), trupa venind din Marea Britanie. Mi-a plăcut mult. Nu-mi dau neapărat seama de ce, nu este clar în zona mea de confort, dar mi-a plăcut ce am auzit, se poate spune că este bine de tot. Îl recomand, o ascultare nu are ce să strice.

Evil Blizzard – The Best OF Evil Blizzard (2022)

Băieților li s-a tot cerut să facă un best of. Și l-au făcut. Doar că pe el nu există nici urmă de sunet și trupa spune că da, se așteaptă ca fanii să cumpere acest album. Mișto idee, până la urmă nu-i rău să faci mișto de toți distrușii care sunt obișnuiți cu compilații de toată jena care sunt vărsate pe calculator din cine știe ce surse. Excelent album, zic :))

King Dude – Death (2022)

Nu-mi dau seama ce am ascultat aici. Poate ceva între The Cure și My Dying Bride, dar sunt sigur că este mult prea mult să spun asta. Una peste alta am trecut peste un disc extrem de plictisitor, extrem de repetitiv, extrem de inutil. Bine că nu l-am ascultat la volan, era mai puternic decât orice somnifer și asta nu este bine.

Vultyrium – Vultyrium (2022)

Black metal finlandez, din ăla de început. Sună ca și cum este făcut undeva într-o bucătărie a unui han de pe marginea drumului, dar este black-ul ăla de acum ani buni, când genul începea să intre pe piață. Și na, nordicii se pricep bine la așa ceva, ce pot spune? Nu-l recomand mai ales pentru că este prost mixat, dar merge un efort pentru istorie 🙂


Residual Self, Mo’ynoq, Blackment, Sumerlands, Holy Fawn, Evil Blizzard și King Dude au fost recomandate de Alex Revenco.

Advertisement

4 thoughts on “Din drum #310

  1. Am trecut și eu prin Behemoth, Wolfheart, Sumerland, da’ îți spun mâine ce și cum că e târziu. Mă bucur că scrii și că mai cobori și din mașina aia. 😂

    Liked by 1 person

    1. Eh, nu dorm în mașină. Plus că vreau să investesc în sunetul din ea tocmai pentru a putea să ascult muzica mea, când vreau și cum vreau 🙂

      Aștept cu drag părerile 🙂

      Like

  2. Mo’ynoq – A Place For Ash, am trecut prin el, că mi’a sosit și mie notificarea. Nu m-a convins deloc.
    Ginevra – We Belong To The Stars, ăștia cred că îi iau și eu. Nu’s rupt după ei însă față de altele de la Frontiers sunt zei.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s