Allen/Olzon – Army Of Dreamers (2022)
Albumul ar fi extrem de bun dacă ar fi fost centrat pe personalitatea și vocea lui Russell Allen. Din nefericire Anette primește mai mult credit decât merită (Tuomas, de ce ai vrut să o faci pe asta să se creadă solistă???), așa că pe mâna ei ajunge jos de tot. Băi, păcat, erau chestii acolo care centrate pe el ar fi dat rezultate maxime.
Lunarian – Burn The Beauty (2022)
Am priceput că albumul o are la voce pe tanti aia de la Sirenia, Ailyn o cheamă. Ei, tanti aia de la Sirenia este absolut leșinată și exact așa a ieșit și albumul distrus de ea, leșinat. Dar na, sunt zilele când ori tanti este socotită Tarja și asta departe de a avea calitățile și charisma doamnei respective. Un mare NU din partea mea.
Taboo – Taboo (2022)
Debutanți danezi, însă avându-l la chitară pe fondatorul Pretty Maids, Ken Hammer. Nu este deloc un album rău, este un album pe care-l consider destul de modern, iar Hammer aici este cumva un fel de Tramp pe cont propriu. Am o mică problemă cu vocea, dar poate că mi se pare doar mie. Mă rog, eu cred că merită o ascultare.
Ultima Grace – Ultima Grace (2022)
Ceva simfonic cu alură de progresiv, nu reușesc să detectez dacă vocea este feminină sau masculină, însă aș spune că nici nu contează. Nu contează pentru că este praf oricum ai lua-o, nu este nimic de găsit acolo. Trecând la muzică, ei, este praștie și aia. O aiureală, o glumă, o… ceva acolo să fie și Doamne ajută să nu mai fie, că m-au terminat psihic 🙂
Ozzy Osbourne – Patient Number 9 (2022)
Doamne Dumnezeule! Doamneee! Băi, nu știu cât mai are băiatul ăsta în el, dar albumul este demență! Și numai necunoscuți pe el: Jeff Beck, Eric Clapton, Zakk Wilde (pentru cei cu Untold trebuie să explic că este vorba de un fel de Asus, Dell și Lenovo). Nu ratați, nu trebuie să ratați. Piesa mea preferată este aia cu Clapton, doom bluesy, nene!
Folkrim – On Foaming Waves (2022)
Folk-metal din Finlanda. God damn it, cum să descriu eu albumul ăsta? E ca un fel de muscă ce nu se poate atinge de ciorbă și decidă să se cace de sus în ea. Nu, pe bune, este atât de dezlânat încât nu-mi dau seama de ce casa de discuri a decis să scoată așa ceva pe piață. Jesus Christ, ascultați Trooper, nu Folkrim! :))
King Buffalo – Regenerator (2022)
Ayaya, WOW! Băieții ăștia duc The Doors acolo unde probabil ar fi ajuns și ei, alt nivel. Desigur, ar fi ajuns acolo doar dacă-l mai aveau pe Morrison și desigur, trupa asta ar fi fost ce trebuie să fie dacă și ea l-ar fi avut pe Morrison. Ei bine, Morrison nu mai este, însă trupa nu spune rău, nu spune rău deloc. Căutați și ascultați, este păcat să nu faceți asta.
Folkrim au fost recomandați de Alex Revenco.
King Buffalo au fost recomandați de Edelweiss.
Dupa cum am spus si pe twitter: nu cred ca omenirea merita albumul lui Ozzy. Dementa pura, intr-adevar.
LikeLiked by 1 person
Excelent spus, nu am ce comenta. Așa este, nu-l merită.
LikeLike
Am și eu Regenerator pe listă, pentru un psihedelic, sună bine de tot.
Ozzy, nu l-am ascultat încă. Am fost ocupat cu noul Parkway Drive și cu ceva death din ăla tehnic, pentru tractoriști inteligenți.
O să trag de mine să o ascult și pe Ozon. Eu nu am o părere atât de drastică ca tine. Este okish ca solistă.
LikeLike
Na, e chestie de gusturi, e ca la mâncare sau ca la femei. Ce place aia place, ce nu place aia nu place 🙂
LikeLike