Din drum #328

Pieces Of Molly – Pieces Of Molly (2022)

O trupă de heavy din Noua Zeelandă, un heavy care pe alocuri duce un pic spre glam/punk, mă rog, un pic mai mult. Nu-i rău ce am auzit eu acolo, ba chiar se poate spune că albumul poate fi ascultat fără mari regrete chiar dacă nu este vreo minune a lumii. Merge și la volan, și la spălat rufe și la coadă la Primark.

Beyond The Black – Beyond The Black (2023)

Simfonic metal, Germania. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, voce feminină care face din nou parte din categoria vocilor care nu ar avea ce să caute în muzică, mă rog, tacâmul complet pentru așa ceva. Păcat, pentru că unele momente de pe disc sunt chiar bune, însă vine rapid și porția care să anuleze imediat tot ce este bun.

Obituary – Dying Of Everything (2023)

8 ani au trecut de la anteriorul album semnat Obituary, unul care pe mine nu m-a distrat mai deloc. Nici ăsta nu pot spune că dă pe dinafară de calitate, inventivitatea și execuția nu mai sunt ce au fost. Una peste alta este însă un album Obituary, un clasic pentru ei ;i sunt sigur că fanii îl vor aprecia așa cum este. Mă rog, departe de a fi de neascultat 🙂

The Stripp – Ain’t No Crime To Rock ‘n’ Roll (2022)

Australieni și ce am auzit eu acolo este o porție sănătoasă de hard/glam. Nu le-a ieșit neapărat tot ce și-au propus pentru acest album și asta se aude destul de clar, însă le-a ieșit exact cât să fie un disc ascultabil și poate și de ascultat. Merită măcar felicitați că au încercat, au câteva porțiuni unde chiar au reușit să învie vremurile alea vechi.

Aríht – As The Leaves Settle (2022)

Black metal atmosferic, instrumental, trupa vine din Finlanda. Aș spune că și melodic, piesele sunt gata să poată fi ascultate de oricine ascultă în general rock, chiar și fără a avea cine știe ce cunoștințe sau apetit pentru genul de mai sus. Aproape că aș spune că au făcut discul ăsta ca să fie cântat în baie. Merită încercat.

Reign of the Ekklesia – Depths of Eternity (2023)

Hard-rock, sosesc din SUA. Și nu s-au chinuit prea mult nici să scrie albumul, nici să învețe să-l cânte bine și nici măcar să-l cânte la modul general. De la cap la coadă discul este o lălăială cum rar am auzit, pigmentată de mici, extrem de mici porțiuni unde hai să spui că ar fi mai digerabil. Nu recomand.

Electric Bone Rattle – Skeleton Jesus (2023)

Hard-rock sau ceva pe aproape, albumul sosește din Suedia. La prima vedere nu este deloc rău, are calitățile sale, doar că pe mine m-a plictisit de zile mari. Nu-mi dau seama neapărat de ce, așa a fost să fie, cert este că abia așteptam să se termine prostia ca să pot să trec și eu mai departe. Poate vouă vă spune totuși altceva.

iNFiNiEN – Beyond the Veil (2022)

Progresiv, voce feminină. Progresiv cu mult jazz, aș spune, cât să mă facă să belesc urechile cât se poate de largi. Bun disc, mi-a plăcut, nu de genul acelora pe care le opresc, dar un disc din care țin minte destule lucruri și pe care l-aș asculta cu plăcere și a doua oară.

Fall Of Babylon – War On The Existent (2023)

Death-metal, aș spune accesibil, melodic, din SUA. Ce să zic, nu-i nimic deosebit la discul acesta, poate doar faptul că poate fi lăsat să meargă, nu te face să-l oprești din prima. Are și câteva pasaje tehnice, dar nu multe sau extraordinare, așa că se salvează el cumva la final. Cu toate acestea nu-l recomand, nu am de ce.

Limbes – Ecluse (2023)

Black metal atmosferic, trupa vine din Franța. Și nu vine rău. Doar că are o mare problemă și aceasta este producția, practic îngroapă discul. Altfel am auzit lucruri bune pe acest disc, băieții nu se descurcă rău și reușesc să creeze o atmosferă de care să nu le fie rușine când vine vorba de ceea ce zic ei că ar cânta. De ascultat, mai ales pentru fani.

Misanthrope – Les Déclinistes (2023)

Un alt album din Franța, de data asta însă mergem la progresiv/death melodic. Un alt album bun pentru că ftancezii au apăsat pedala tehnicii și reușesc să mascheze sub ea lipsa de inventivitate. Spun asta pentru că ceea ce este acolo s-a mai făcut. Altfel poate fi un disc de ascultat, nu văd de ce nu, francezii chiar au câte ceva de spus.

Screamer – Kingmaker (2023)

Heavy-metal din Suedia, heavy din ăla care se dorește clasic. Din nefericire parcă este cântat fără chef, asta ca să nu vorbesc de faptul că-i lipsește până și cea mai mică doză de inventivitate. Păcat de producție, e mișto și altora care chiar au ceva de spus le lipsește, dar na, așa a fost să fie. Nu recomand.

Leper Colony – Leper Colony (2023)

Suedezi și germani s-au adunat ca să pună la cale un album de death metal. Un album care mie personal mi-a plăcut și căruia nu am prea multe să-i reproșez. E făcut așa cum trebuie, nu bubuie de chestii noi însă cele care sunt măcar sunt cântate cu chef și interes. Un plus din partea mea și o recomandare de ascultare, desigur.

Necrosin – Necrosin (2023)

Death-metal. Din ăla curat, cinstit, neamestecat cu cine știe ce alte tâmpenii. Pe deasupra chiar cântat cu suflet, se vede că oamenii au pus pasiune în treaba aia de acolo. Death metal cu mult peste ceea ce se face, de exemplu, la noi în materie de acest gen. Îl recomand din tot sufletul. Să nu uit: trupa este din Bahrain!