Din drum #233

Demons Fire – Brindemos con sangre (2021)

Black metal din Mexic. Ce cântă nenea ăștia nu este nici foarte tehnic, nici foarte inventiv, nici foarte multe alea. Băi, dar se aude cum cântă din tot sufletul, cum pun tot coiul în agresivitatea pe care o au. Iar asta scoate discul în față. Da, așa se face când vrei să faci ceva să fie credibil. Rup din punctul ăsta de vedere.

Mendigo – Akausala (2021)

Tot black, tot de la ceva latini, dar de data asta din Spania. Normal, fiind ceva mai multă mâncare prin Spania e un black mai lucrat, mai puțin basic ca ăla de mai sus, poate mai puți războinic. Iar vocea, hai să fim serioși, nu vii cu așa ceva pe genul ăsta, ori e industrial, ori e black. N-aș spune că EP-ul ăsta merită atenția.

Aenos – The Great Shepherd (2021)

Probabil ceva black atmosferic. Deși este ceva mai mult de atât, atmosfericul are alte reguli, dar recunosc, se bagă și așa ceva pe acolo. Nimic deosebit, doar o trupă normală de black cu ceva tehnică și care produce un album (EP) de trei piese cumva decent. Nu te ucide dacă-l asculți dar nici vreo mare minune nu este.

Ravenoir – The Darkest Flame of Eternal Blasphemy (2021)

Melodic death metal sosit din Cehia, de acolo de unde de obicei dorim să ne sosească bere. Mno, ce să zic eu de albumul ăsta? Că nu sare în sus de inventivitate și nici de tehnică. Dar e un album care la modul ciudat te face să-l asculți ca să vezi ce mai este pe el. Adică are ceva al său care te ține un pic atent.

Anzeria – Holy Defy (2021)

Simfo-metal din Turcia. Primul lucru de care dai este vocea tipei. Care are probleme mari cu genul ăsta, aș spune că putea să se ducă spre alte lucruri. Tot pe simfonic, dar mai lucrate și mai dure, aici este ținută pe loc de piese și se simte că poate mai mult. Muzical este aproape de 0, este exact ceea ce știți despre gen. Mult zgomot pentru nimic.

Hysterorrhexis – Maggots Infest The Limb (2021)

Brutal death metal cu pig squeal pe voce, sosit din Indonesia. Eu nu sunt sigur ce i-a durut pe oamenii ăia, dar sincer să fiu nici nu cred neapărat că vreau să aflu. Producția este și ea nefericită la modul general, din mixul ăla se putea scoate ceva mai bine. Tobele aproape că nu-i sigur dacă-s tobe sau se bate în două oale cu sarmale.

Thomas Butterfly – Thomas Butterfly Selection (2021)

Progresiv/psihedelic, sosit extrem de curios din Brazilia, loc din care de obicei ne vin cu totul alte chestii. Nu este un album rău, departe de asta, doar că repetă prea multe teme vechi iar vocea din punctul meu de vedere nu trebuia să fie asta care este. Mă rog, mă bucur că există, dar nu sar în sus de bucurie, o ascultare este de ajuns.