Din drum #232

Aaron Holt – In The Palace (2021)

Albumul ăsta ar dori să fie pe heavy. Este el doar că nu este cum trebuie, în afară de câteva mici chestii care ies în evidență aș spune că albumul este nul spre minus. Vocea nu ajută, riff-urile aproape că nu spun nimic, mai apare câte un solo care mai scoate discul din agonie. Nu așa se face heavy.

Insect Inside – The First Shining Of New Genus (2021)

Album rusesc de death metal și poate și ceva mai mult. Ca să fiu sincer aș spune că mi-a plăcut. Nu este extraordinar, nu este fantastic, dar păstrează ceva din agresivitatea aia basic, tribală și o combină bine cu elemente mai moderne. Nu este de 10 dar a fost o audiție plăcută.

Mastord – To Whom Bow Even the Trees (2021)

O trupă de progresiv din Finlanda. O trupă care nu zice deloc rău și care mai adaugă și alte elemente genului principal de care se ocupă. Tot așa, genul ăla de progresiv care se poate consuma fără creieri făcuți praștie, poate combinați cu un pic de power. Merge de disctrație și de pauză la altceva.

Detritus – Myths (2021)

Thrash cu elemente de power venind din Marea Britanie. Nu este nici foarte rău dar nici cine știe ce minune a lumii. Aș spune că mai degrabă au reușit un album extrem de plictisitor și că se putea mult mai bine mai ales că trupa arată că știe câte ceva. Mno, nu recomand.

À Répit – I Canti Della Veglia (2021)

Black atmosferic din Italia. Are el ceva al său, nu-mi dau seama foarte bine ce, dar suferă de pe urma pieselor scrise slab și a producției ca vai de mama ei. Este ascultabil, dar tras în jos de capacitatea de a compune. Iar mix-ul final este slab de tot. Se putea mai bine.

Relentless Aggression – A Shadow of All Things Broken (2021)

Thrash. Norvegienii zic bine ce zic acolo. Albumul este simplu și la obiect, nu caută cine știe ce minuni, nu vrea să descopere nimic nou. Este accesibil tuturor dar asta nu înseamnă că este prost, are doar altă viteză și agresivitate. Merge ascultat la final de weekend.

8 thoughts on “Din drum #232

  1. Relentless Aggression, băi, sună bine. Tehnic stau solid, nu au nimic special dar este un album care are ce trebuie. Se simte thrashul European,tehnic stau bine dar acum thrashul este ca gangsta din ghetouri sau favele, trebuie să fie foame ca să prindă viață.
    Eu sunt ascultător de thrash, în 90 era altceva, era o perioadă tulbure, plină de speranțe și asta se vedea în cântec, era acolo cu hardcore punkul. Apoi a devenit mai tehnic, dar a dispărut furia aia, revolta.Tehnic stau bine dar cum ai spus tu, thrashul trăiește în altă parte azi.

    Like

    1. Sunt cât se poate de curați în execuție și asta ajută mult. Tocmai pentru că sunt tehnici își permit asta, la trupele fără instrumentiști de top se simteg imediat murdăria. Da, nu e rău deloc. Deloc-deloc 🙂

      Like

  2. BTW, în curând cred că power metalul o să țină capul de afiș la Mamaia, Cerbul de aur, Festivalul de la Callatis. Ce a fost și ce a ajuns stilul ăsta. Lăsând la o parte, posibilul și probabilul viitor eșec al lui Helloween, poți să îmi spui în ultimii 3 ani un album de power la care să spui, gata, frate, trei zile o țin pe ăsta, că la nunțile din basme.

    Like

    1. Cerbul de Aur și alte căprioare, da. Altfel nu, chiar nu am un album de power care să fie de amintit. Și am senzația că și Helloween va da chix, că așa trebuie să fie. Plus că na, ca să fac pe plac cuiva care cică știe muzică, nici Manowar nu mai scoate nimic, după el ăia sunt power :)))

      Like

      1. Adică ăia de la Guinness îi bifează ca cel mai zgomotos grup de heavy metal și cu cel mai lung concert, ținut parcă in Bulgaria și acu sunt power. Când naiba a fost Manowar, power? Pai nu îmi mai plăceau dacă era power. Fcsb it’s Steaua and Manowar it’s heavy metal.

        Like

      2. Când se băga Manowar in rockoteca din Buzău era corul din Valhalla, acolo in subsolul de la Tineretului. Îl cunoșteam pe Artene și îmi baga des Manowar. Încă îmi plac, mult.

        Like

      3. O trupă nu foarte dotată tehnic, uneori îmbrăcată greșit, cu ceva idei fixe, dar una care a scris o poveste peste ani. Și o poveste care nu se scrie oricum. Mno, aia a vrut DeMaio, aia a reușit. Sunt curios, mai au două EP-uri de făcut din albumum despre care au spus că va apărea pe piață în trei părți, oare le mai scot? Nasol este că după primul a intrat Karl acolo unde a intrat și cred că băiatul ăla pe care-l au acum, de la tribute band-ul acreditat Manowar, este bun să imite, nu să compună 🙂

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s