Springsteen on Broadway (2018)

Am sperat din tot sufletul ca Netflix să ofere show-ul lui The Boss și în RO și de data asta am avut noroc, așa au făcut. Mi-am pus paharul pe masă, căștile pe urechi că era seară și nu doream să deranjez vecinii cu muzică din asta de sataniști de-ai lui Soros și am trecut la ascultare. Sau la vizionare, că încă nu sunt sigur despre ce-a fost vorba.

Și înainte de a trece la a povesti puțin, să spun că am ales să pun chestia asta la capitolul cu filme pentru că eu cred din tot sufletul că nu este vorba de un simplu concert, ci de un spectacol. Sau poate puteam să o trec la teatru, deși forța puțin lucrurile, pe scena aia nu a fost teatru.

Springsteen on Broadway nu este un simplu concert, spuneam. Nu. Este vorba despre viața lui Bruce Springsteen, despre mărturia sa despre cine este, de ce este și, mai ales, pentru cine este el The Boss. Este un spectacol cu sufletul pe masă, fără minciuni, fără ipocrizie, fără apucăturile de star pe care le au unii artiști, este mai ales spectacolul unui om care a traversat o parte din viață și știe că înaintea sa nu mai este atât de multă pe câtă a trecut.

Este un spectacol trist. Un spectacol care-ți pune sufletul la încercare. Este de asemenea și un spectacol din care înțelegi câte ceva despre America și americani. Sunt câteva momente în care The Boss scoate totul din tine printr-o singură frază sau printr-o singură alăturare de două cuvinte. Și problema nu este că face asta, căci mulți sunt capabili să o facă, problema este că știi instantaneu că el a trăit momentul acela și l-a marcat.

Pentru cei care au citit biografia sa va fi puțin mai ușor. Dar nu foarte ușor. Pentru că The Boss se oprește, oftează, plescăie, caută în anumite momente forța de a spune ce are de spus, este atât de uman încât ți-ai fi dorit ca scenaristul să nu fi lăsat să se întâmple asta, să-l fi rugat să joace puțin, pentru că e prea mult. Ei bine, nu. Așa cum l-am știut mereu, direct, sufletist, deschis, așa este și pe scenă și nu lasă nici măcar cea mai mică urmă de fals să se strecoare acolo unde este el. În fond de asta a și fost iubit. Și spun și-n ziua de azi că nimeni în afara lui nu ar fi putut să scrie piesa aia pentru Philadelphia. Nimeni nu cred că cunoaște America și americanii mai bine decât o face și a făcut-o Bruce, rari sunt cei care au simțit-o, îmbrățișat-o și acceptat-o ca el și și mai rari cei care au criticat-o așa cum a făcut-o el. Și toate acesta pentru că o iubește, a iubit-o și o va iubi mereu.

Pentru că The Boss este America, măreață dar și-n decădere.

Dacă vă recomand să vedeți spectacolul ăsta? Păi nu, nu fac asta. Spun doar că dacă nu-l vedeți veți rata una dintre cele mai intense povești despre viață care pot exista, venită din partea unui om care are ce spune. Nu există nimic ca acest Springsteen on Broadway, eu personal nu am văzut nimic să-i semene și cum nu cred că se mai nasc oameni și artiști ca The Boss… sunt nevoit să spun că nici nu cred că mai poate fi văzut așa ceva. Nu are cine să facă așa ceva.

Voi regreta mereu că nu am văzut spectcolul acesta la modul direct, de-acolo, din sală. Ar fi fost experiența vieții mele.

Well, Netflix mi-a adus o parte din magia aia. Am să caut să cumpăr și DVD-ul, este acel gen de lucru pe care vreau să-l răsplătesc.

Incredibile 2 ore și 33 de minute…