Din drum #297

Torn Fabriks – Impera (2022)

Thrash, Portugalia. Poate un pic repetitiv, poate un pic lipsit de o inventivitate mai mare, dar măcar se poate spune că este un disc cinstit și corect al genului. Se stă cu pedala apăsată, se cântă așa cum trebuie, poate vocea ar fi putut să fie mai bună doar că merge chiar și așa. Eu zic că-i de ascultat.

Yllgen – Fate Unfolds (2022)

Heavy-metal, Polonia. O voce feminină care m-a călcat pur și simplu pe nervi, cam asta este marea problemă a discului. Pe lângă asta ar mai putea fi semnalate lipsa totală de idei și locurile pe care trupa dă chix și din punct de vedere tehnic, doar că asta nu sunt așa de sesizabile precum vocea. Nu recomand, nu mi-a plăcut deloc albumul ăsta.

AmpSalad – Start a Fire (2022)

Hard-rock, Olanda. Bine, este cam mult să denumesc treaba aia hard-rock, e o amestecătură de mai multe stiluri din care să spunem că se remarcă un pic mai mult sonoritățile clasice. Altfel discul este o porcărie sinistră și nu aș recomanda nici dușmanilor să asculte așa ceva. Vorbesc serios, se poate sta departe de el.

Voodoo Angel – First Spell (2022)

Glam, hard-rock, Franța. Și cică sunt un debut de senzație. Dacă așa arată senzația înseamnă că ne-am dus pe copcă, n-o să mai prindem noi prea des rock bun. Nici nu-mi dau seama ce m-a enervat mai tare, compozițiile de 2 lei, interpretarea defectuoasă sau producția vai de morții ei, dar nici nu stau să mai caut. Doar nu recomand și asta este.

Nico Dhemus – Timeless (2022)

Hard-heavy, Suedia. Nu mi-a prdus cine știe ce impresie. Este un album simplu și chiar simplist, ceea ce veți găsi pe el ați mai ascultat, inventivitate 0. Producția nu mi s-a părut nici ea fericită iar vocea nu ajută mai deloc sî ai parte de un album decent, pur și simplu parcă nu știe piesele, le interpretează de o manieră care le ucide. Nu recomand.

Soniq Circus – Chapter 1: The Game Begins (2022)

Progresiv, Suedia. Un album bun, chiar mai bun decât speram eu, desigur, nu la nivelul unui Dream Theater. Bine, aici avem și alt progresiv. Deloc ușor de ascultat, mai ales pentru cine nu este acomodat cu genul, însă plin de muzică, executat ca la carte și produs așa cum trebuie. Mi-a plăcut și recomand.

Wolfsbane – Genius (2022)

Metal. Mă rog, metalul Wolfsbane. Nu m-a distrat deloc acest disc, de fapt aș spune că nu are cum să distreze pe nimeni. Muzica mi se pare foarte slabă iar Blaze parcă se chinuie să ne arate că nu știe să o cânte. Cu greu am rezistat până la capăt, poate nu mă pricep eu bine însă acest disc este unul extrem de slab.

Ixion – Escalation of Arrogance (2022)

Progresiv/thrash, Franța. Nu zic deloc rău băieții ăștia. Se putea însă mai bine. Pe deasupra am senzația că nici producția nu ajută foarte mult, te face să scapi din vedere niște chestii de pe acolo. Zic asta pentru că am folosit la greu un EQ ca să aud ceea ce mi-a plăcut mai apoi să aud. Cred că merită ascultat, sunt ceva chestii drăguțe pe discul ăsta.

—– Sugerate de Alex Revenco —–

Cancel The Apocalypse – Terminus Stairway (2022)

Post-metal, Franța. Doi dintre cei care formează trupa sunt absolvenți de conservator și specialiști în baroc. Asta așa, ca să vă faceți o mică idee despre ceea ce veți asculta. Și cred că merită să ascultați ce au făcut oamenii ăia acolo, este ceva complet aparte, ceva deosebit care practic mixează două lumi în același disc.

A Lie Nation – Sociopathology (2022)

Black/death, Finlanda. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, doar un disc extrem de abordabil al genului, numai bun să satisfacă pofta de moment și, desigur, și dorința de ceva nou. Nu am descoperit mari minuni pe el însă pot spune că este un disc cumva cinstit al genului. Cred că se poate sacrifica niște timp pentru ascultare.