În timp ce tu stăteai pe Facebook…

… eu mi-am reconstruit viața.

… eu mi-am aranjat mințile.

… eu m-am mutat în chirie.

… eu am părăsit un apartament.

… eu am găsit un apartament.

… eu am aranjat un apartament.

… eu am început școala de șoferi.

… eu am terminat școala de șoferi.

… eu am citit câteva volume.

În timp ce tu stăteai pe Facebook eu redefineam ceea ce sunt, ceea ce am, ceea ce vreau pe viitor să fie. Sau cum vreau să fie pe viitor.

Știu, acum citești aceste rânduri pentru că le-am pus pe Facebook. Și zâmbești și poate că te gândești că sunt ipocrit prin ceea ce vreau să-ți transmit.

Doar că-n timp ce tu citești rândurile acestea eu corectez primul meu volum și am început munca la celelalte două pe care vreau să le arunc în neant. Și-n timp ce tu stai pe Facebook eu am să termin munca la ele, am să le urc în Google și ai să le poți citi gratuit în varianta lor electronică.

Și-n plus să ținem cont că degeaba pun eu rândurile astea pe blog, tu nici nu te gândești să le citești acolo, tu aștepți și vrei ca totul să fie pe Facebook. Așa că na, de aia le-am pus aici, să-ți fie aproape, să nu te chinui căutând.

N-am să spun că Facebook e rău. N-am să spun c-am să-l părăsesc. Din contră. Am să stau pe aici, altfel nu mi-aș fi făcut un cont nou. Discuțiile cu voi sunt de regulă mișto și țin la ele. Și țin și la voi.

Dar în timp ce tu ai să stai pe Facebook eu am să-mi aduc aminte că Mark mi-a făcut cel mai mare serviciu posibil lăsându-mă să mă ocup cu toate motoarele pornite de viața mea. Și am văzut că încă mai am motoare și că motoarele mele nu sunt chiar de aruncat.

Și-am să-i mulțumesc mereu pentru asta.

Așa că-n timp ce tu stai pe Facebook…