Din drum #260

Monotonic Negativel – The Silent Abyss (2021)

Black metal depresiv sosit de pe frumoasele meleaguri ale Rusiei și na, trebuie să recunoaștem că au de ce să fie depresivi în zona aia. Tipul are maimulte trupe, am priceput că scrie în funcție de stare, ei bine, asta este o stare care nu-i prea simpatică. Nu-i rea nebunia, într-un mod cumva ciudat se poate spune că e chiar un disc bun, minimum decent.

Scarlet Pimpernel – Scarlet Pimpernel (2021)

Maltezii se chinuie să presteze ceva între hard-rock și progresiv. Nenorocirea este că nu le iese nimic din toate astea. iar vocalista aia mă calcă pe nervi la modul serios și aplicat, adică i-aș da interzis în fața microfonului pe o perioadă de cel puțin 50 de ani, ca să mă asigur că rămâne fără voce. Trist disc, din toate punctele de vedere.

Howlin’ May Queen – Tapes From The White Ballroom (2021)

O trupă britanică de hard-rock cu ceva mici apucături de heavy, bine, baza este blues-rock-ul un pic mai în forță. Adică o clonă de Led Zeppelin. Mai rău, o clonă de Greta Van Fleet. Nu glumesc. Aceeași arhitectură, aceeași încercare de a copia ce a fost, o voce care aduce clar aminte de Plant, aici poate mai bună ca la Greta. Sătul de xerox-uri din astea. Slab disc.

Kryptos – Force of Danger (2021)

O porție zic eu sănătoasă de heavy indian. Un disc cu multe influențe, dar principala este în zona de UDO/Accept. Nu le iese bine, e normal să nu le iasă, ca să mergi spre metal teuton ai nevoie de unele lucruri pe care India nu le are și nu le va avea. Mai ales de precizie. Așa că discul este doar o încercare simpatică și atât.

KK’s Priest – Sermons of the Sinner (2021)

E simplu: dacă vreau să ascult Judas Priest atunci cu siguranță am să aleg să ascultJudas Priest. Mai ales că ceea ce prestează trupa, cu tot ajutorul dat de KK și Owen Ripper, este departe de ceea ce a fost sau este Judas Priest. Pur și simplu lipsește forța și cadența trupei de bază și asta se vede. Un album de cultură generală și cam atât.

Wapenveld – Beneveld Door de Mist (2021)

Black olandez. Primul lucru care m-a surprins au fost clapele, sună mai prost ca înregistrările făcute de mine cu un Casio SA-35 (clapă de puradei de ani ’80/’90 sau ceva) și trase cu microfoanele de la Kashtan. Restul producției e la fel de slabă. Și compoziția e slabă. Totul e slab. Și vocea. Și nervii, după ce asculți. De evitat.

Xenosis – Paralleled Existence (2021)

Ceva thrash/death cu influențe progresive și dorindu-se și tehnic. Personal m-am plictisit ascultând albumul, dar pentru altcineva poate fi mană cerească. Unele combinații nu le-am înțeles deloc, altele sunt departe de a fi executate cum trebuie, unora le lipsește complet inventivitatea. Pare așa, un disc pe genunchi. Păcat, premize erau.

Vektor – Transmission of Chaos EP (2021)

Un EP ascultat la recomandare, de altfel pe Vektor am trecut în urma “sesizării”. Probabil că prefațează noul album. Și pot spune că în cele două piese se simte thrash-ul ăla clasic, fibra aia care trebuie. Băi, nenea ăștia aproape că aș spune că prestează cum se presta pe vremea de aur a genului. Bine așa, bine de tot. Recomand fără probleme, e cu coi, cu ce trebuie.

Fustilarian – All This Promiscuous Decadence (2021)

Tot la recomandare sosit și acesta 🙂 Black ca pe vremuri. Din Portugalia, dar aș spune că mustește de tradiționalul stil nordic. Citez de pe pagina de Facebook: “Fustilarian is the work of one man inspired by the dark vision over human decay, his unnatural world, and the decadence of urban dysphoria”. Frumos spus. Merită fără probleme ascultat, are tot ce trebuie ca să-l consider unul din cele mai bune albume de gen ascultate în ultima vreme. Și e old-school, nene! 🙂

Seven Spires – Gods of Debauchery (2021)

Tot recomandat. Buni, buni bine. Un death metal melodic aș spune eu. Au ceva inspirație, sună chiar ok discul ăsta, însă la final este ceva care parcă mă face să uit rapid de el. Nu-mi dau seama ce, nu este nici pe departe liniar și te ține atent. Oricum puteți încerca, nu este nici pe departe un album de aruncat, doar unul ce nu mi s-a potrivit mie.

Nick Bufalino – Apology (2021)

Un progresiv abordabil, mai pentru trotinetiștii genului. Foarte ușurel și extrem de lălăit, cred că ar putea merge pe orice post neaoș de radio. Nu am rămas cu nimic după albumul ăsta deși sunt câteva chestii acolo pe care le pot considera bune. Dar na, uneori așa se petrece, se pierde albumul printre multe altele. Merită însă o ascultare.

Arruug – Throatfucking Quranburning Vomit Ritual (Demo) (2021)

Doamne Dumnezeule :)) Nu știu ce papucii mei am ascultat aici, dar este grav de tot. Și prost de tot. Deosebit de prost. Plecând de la producție și terminând unde vreți voi. Trupa e din Turcia și prestează ceva black/death sau așa ar vrea, numai că nu-i iese absolut nimic din toate astea. Iar demo-ul este aproape neascultabil. Ihaaa, cum sună tobele alea…

Inhuman Devotion – Inhumanized (2021)

Japonia și ceva death brutal. Care, ca să fiu sincer, nu mi-a părut nici atât de death, ci mai degrabă black, și nici atât de brutal, pentru că brutal nu este doar să dai tare în ele și să urli ca descreieratul. Mă rog, treaba lor. Plictisitor album, băieții mai au de învățat mult până să le reușească ceva cu adevărat uman, digerabil.

Majesty Of Silence – Die Schöpfung Tohuwabohu (2021)

Un fel de black metal cu accente simfonice, provenit de pe frumoasele pajiști ale Elveției. N-aș putea spune că este rău executat, producția ajută bine de tot și ea, dar discului îi lipsește ceva, ceva despre care nu-mi dau seama ce este. Mă rog, cert este că la final am trecut prin el ca trenul prin haltă. Păcat, cred că aveau capacitatea de a scoate ceva mai bun.

Unforged – Eye for an Eye (2021)

Thrash/groove, țara de proveniență Germania. Nu zic rău, dar eu personal m-am cam plictisit. M-am plictisit tare de tot, nu așa. Au câteva zone în care arată că ar putea câte ceva, doar că sunt puține și anemice, nu reușesc deloc să salveze discul. Am trecut peste el ca și cum n-ar fi fost.

The Doobie Brothers – Liberté (2021)

Excelent album. Un pic de hard-rock, ceva blues, destul country și iată cum trupa asta arată că trăiește. Și mai arată, deși asta nu mai era nevoie, că avem în continuare nevoie de bătâni, chiar sunt cam singurii care se mai pricep să facă muzică, de la care mai primim câte ceva. De aia zic eu că este excelent, ne arată cum se cânta când se cânta clasic.

10 thoughts on “Din drum #260

  1. Throatfucking Quranburning Vomit Ritual? Violent Ejaculation on Rotten Turban? Raping the Degenerate Muhammad? Le doresc ca muzica lor sa n-aiba parte de prea multa atentie. La ei in tara cel putin. Ca s-ar putea sa nu le fie prea bine. Eu am ridicat din sprancene gandindu-ma e plin YouTube de inregistrari mai bune facute cu telefonul, dar unii compatridioti de-ai lor vor fi deranjati de alte chestii… chit ca dracu’ intelege ceva din versuri… presupunand ca exista versuri dincolo de grohaieli?

    Mersi ca ai inclus Seven Spires, uitasem ca a iesit un nou album.

    Like

    1. Crede-mă, prima oară am rămas blocat când am văzut cum se cheamă piesele, după aia am râs isteric 🙂 Na, ei știu ce fac acolo dar sunt șanse să nu le fie foarte bine, vorba ta și motivele le cunoaștem 🙂

      Like

  2. Tocmai era să se facă ședință de bloc că un anumit nene nu mai asculta o anumită muzică. Guri rele.
    Seven Spires,revin la ei puțin.Sunt clar mai buni de la album la album. Totuși albumul ăsta mi să părut că nu stiu cum să spun, s-a vrut mai prețios. Este un album bun dar tot l’am ascultat să descoper ce îi lipsește, acel ceva să îi aducă factorul erectil.
    Cu Vektor te’ai lămurit, Fustilarian este bun bine.
    Ascult ce te’a mângâiat în urechi, la ceva gen turcii ăia să nu te aștepți că dau vreun play. Nu dau nici search darămite play.

    Like

    1. Îți dai seama, turcii ăia au dorit și ei să iasă-n evidență. Doar că nu au ales foarte bine cu ce. De avut nevoie aveau, muzica aia a lor nu-i ajută să se descurce doar cu ea :))

      Like

  3. O să comentez punctual după ce ascult cu atenție cum ar spune o anume momâie.
    Mai pune ceva pe listă să nu uit Replicant, Malignant Reality. Băieții au renunțat la niște chestii din trecut. Un foarte bun album de death, cu tot ce îi trebuie.Eu nu mă entuziasmez prea repede dar ăsta este ce trebuie.
    Acum din listă, Kryptos, albumul este ascultabil dar mult sub Burn Up the Night si Afterburner. Merge dar nu este genul de album pe care să îl pui si mâine. Am persoane cărora le-a plăcut mult.
    Mai dau pe aici.

    Liked by 1 person

  4. Tocmai am ascultat astăzi ceva ce m-a pus lejer in cap.
    Duel, In Carne Persona
    Șerif, heavy, hard rock, stoner ceva bun, bun. Și nu exagerez, câteva tușe in plus, ceva mai multă atenție si era un album perfect. Sau aproape.

    Like

  5. The Doobie Brothers, mi’au plăcut. Relaxant album, producție bună, material excelent pentru producție. Un album de pus pe listă.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s