Colinde prin toate colţurile.
Ţi-e frică să iei masa la restaurant,
poate şi acolo răsună aceleaşi acorduri
de care te-ai săturat.
Luminiţe scânteietoare ascunzând mizeria,
pomi de Crăciun înălţaţi
în mijlocul gunoaielor,
colindători murdari agresând
vagoanele metroului, pliante
şi oferte la fiecare pas,
că poate cumperi,
trebuie să cumperi,
hai cumpără,
mai e puţin şi vei fi obligat să cumperi,
aşa că mai bine o faci acum,
neforţat.
Speri să treacă sărbătorile astea.
Ai vrea să le faci să se simtă
la fel de prost pe cât te fac ele
să te simţi tu,
să le deranjezi din nesimţirea lor
proverbială,
să le tragi de mână şi să le oferi
pliante cu fotografii din azile, spitale
şi case de copii,
dar nu poţi,
nu ai voie să le spui nimic,
cum să ucizi sărbătorile altora?
Şi ai vrea să nu mai vină sărbătorile.
Ai vrea să nu mai vină
măcar până când se decid
să sărbătorească oamenii.
Undeva, în mijlocul unei societăţi
care nu mai există, vezi oameni bucurându-se
de ceilalţi oameni
alături de un brad frumos,
simplu,
la lumina caldă a sufletului şi
înţelegi.
Sărbătorile au uitat să pună
sufletul în pliante…
Blues4Coffee 