Privea uimit la lumea din supermarket.
Oamenii,
se înghesuiau, se îmbrânceau,
uneori alergau spre un produs sau altul,
ici şi colo se mai isca o ceartă.
Produsele stăteau toate la locul lor,
nici mai multe, nici mai puţine,
să le ajungă tuturor,
dar lumea continua să fie nebună.
Nu erau reduceri de sărbători, nu
era vorba nici de solduri
şi nici lumea nu devenise, dintr-o dată,
mai bogată.
Erau doar oamenii.
Aşa ajunseseră, nişte
umbre care se temeau să nu
aibă, nişte iluzii care refuzau
să creadă că înainte de a învăţa
să mergi trebuie să înveţi
să te târâi.
Şi atunci, alergau şi se îmbrânceau
şi se înjurau.
Aici era singurul loc în care
puteau accepta social să târâie
ceva după ei: coşul de cumpărături.
Blues4Coffee 