De prin viață #2

Constat din ce în ce mai des că sunt un fel de păstrător al limbii române. Altfel nu pricep cum de din ce în ce mai puține persoane pricep ce spun. Nu că m-ar deranja, vorba aia, oricum nu sunt pe aici ca să le fac oamenilor desene.

Șumudică face absolut tot ce poate pentru a se instala pe banca Rapidului. Și este susținut mai de toată lumea. Domnul Șucu pare-se însă că nici nu vrea să audă de asta. Eu personal îi mulțumesc domnului Șucu că-l ține departe de fotbalul românesc.

Rămânem un pic la fotbal și constatăm că Gigi Corsicanu’ știe precis că Rapid este un lucru care-l depășește pe Lobonț. Asta-n condițiile în care omul ăla nici nu a început bine să muncească. Cine este Gigi ăsta? Exact. Rapid ar trebui să ia exemplu de la Becali și să închidă orice canale de comunicare cu ăștia din galerie.

Praful saharian a făcut ravagii prin creierele românilor, asta dacă le-au avut vreodată. De la Costi la Corina Caragea, o adunătură întreagă de mentally challenged au băgat de voie pe tema asta. Conspirații, chemtrails etc. La final rămâne o singură întrebare: oare ce scor Apgar au avut ăștia la naștere?

Nu-mi dau seama dacă există intersecție din care să nu-ți zâmbească vreun candidat. Și din care să nu-ți promită ceva sau să nu-ți mulțumească pentru ceva. Ca să parafrazez un vers celebru la vremea lui, când ai trecut de intersecție ai constatat că după blocurile gri suntem doar noi, majoritatea. Sau na, rămânem doar noi.

David Gilmour va lansa un nou album. Wow, cum de am avut loc de știrea asta între toate celelalte? Uite că am avut, uite că am dat de ea. Nu mă aștept la minuni, mă aștept doar să aud chitara aia pe care o cunosc bine. Sau sper să o aud.

Săptămâna trecută (cred) am ieșit cu niște oameni la un restaurant despre care nu știam nimic. Adică nici măcar de existența lui nu știam. Și am constatat că în București se poate mânca bine și la prețuri decente. Nu, nu vă spun unde este, vreau să-l țin doar pentru mine.

Nicușor Dan a scos la iveală un nou slogan. Matematică nu usturoi, așa se cheamă el. Probabil că s-ar dori să însemne ceva. Privit atent, între metafiză și clitoris, nu face altceva decât să-ți provoace o durere-n maioneză.

E scandal în online, se ceartă influenkerii între ei. Nu, nu care are salariul mai mare, ăștia nu au meserie. Și nici nu pot avea. Dar așa am aflat și eu că una dintre marile vedete ale Tik Tok-ului autohton își spune Adrian Elicopter de Luptă. Maneliștii sunt perimați, noua generație este forza.


Pe data viitoare, xoxo, dau fundă.

10 thoughts on “De prin viață #2

  1. Situatia asta cu Limba Romana e mult mai rea decat te-ai astepta.

    Am fost, de curand, intr-o instanta si cat am stat in sala am cascat gura/urechea la ce se derula in fata mea. Si intr-o speta se duc la bara cei doi avocati – cum au deschis gura, unul ok, cu limba romana la el, celalalt a atins in 5 secunde performanta sa faca 5 greseli gramaticale la 10 cuvinte pronuntate. Ma rog – dincolo de faptul ca eu imi amintesc ca la admitere la Drept se da si proba la Limba Romania, dar divaghez – nu ar fi fost o problema DACA nu era absolut evident ca judecatorul parca-parca “empatiza” sau macar parea ca intelege mult mai bine ce/cum zice agramatul. Nu mai discut aici ca audienta, compusa in proportie de 80-90% din alti avocati care isi asteptau randul la bara, parea ca intelege, la fel ca si judecatorul, cel mai bine “pledoaria” agramatului. Pentru ca se auzeau, asa soptit, din sala “… pai da, corect …”, “… bai, da’ bine i-a intors-o …”, etc. Ce zici tu e una doar ca in realitate problema e mult-mult mai grava: nu numai ca pe aia care scriu/vorbesc (cat-de-cat) corect romaneste posibil sa nu-i mai inteleaga nimeni, dar se pare ca sunt mult mai aproape decat ne imaginam vremurile in care cei care vorbesc corect vor fi scosi in afara discutiei, daca nu chiar penalizati pentru ca acorda subiectul cu predicatul sau nu pun virgula intre ele.

    Inclusiv avocatul meu – eram cu “treaba” acolo, nu de placere – mi-a spus clar: UNU – propozitii scurte; DOI – cuvinte simple; TREI – daca situatia/subiectul sunt mai complexe, decat sa “explici” (si boul/boii care au capacitatea de a se concentra sub nivelul unui pre-scolar sa “concluzioneze” ca ai avea ceva de ascuns) mai bine zici ca nu-ti amintesti sau nu te bagi in detalii.

    Galerii … galerii, who? Daca e vreo galerie care chiar merita sa aiba un cuvant de spus, pai aia e galeria lui Dinamo. Nu-s dinamovist (dimpotriva) dar pot intelege ca, fara galerie, Dinamo era prin diviziile 3-4 de acum 5 ani.

    In ceea ce-l priveste pe Sumudica … eu tot nu inteleg ce scoala la FF l-a scos pe asta “antrenor”. Pe bune, Gaziantep (poate ca ma insel dar parca acolo a antrenat pana acum vreo 2-3 luni?) se pare ca se salveaza de la retrogradare de cand a plecat asta de acolo.

    Trag slabe sperante dar, in sfarsit, in SUA s-a intrat mai “in forta” in mizeria asta care e TikTok-ul. Am inteles ca ar fi la cateva semnaturi/voturi distanta sa-i oblige sa vanda sau le inchide taraba. Si nici in UE parca viitorul TikTok nu suna chiar bine-bine. OK, sunt perfect constient ca atacul in forta al legislatorului SUA nu vine din motivele pentru care credem noi ca vine sau pe care ni le dorim noi dar ma pot multumi momentan si doar cu faptul ca, in sfarsit, a intrat cineva in ei sa-i mai scuture putin.

    Like

    1. Cred că galeria lui Dinamo da, este singura care ar avea ceva de spus. Și care ar merita și ascultată. Au pus umărul, așa cum au putut și știut. Restul nici nu merită amintite.

      Șumudică e ceva aparte. Să fii capabil să antrenezi doar o echipă de fotbal cu năsturei și pe tine cică să te pună unii în funcție, asta da treabă. Și probabil că este cea mai nereușită caricatură ieșită din școala de antrenori, că bănuiesc că de aici a luat licența.

      TT-ul este probabil cea mai mare mizerie existentă ever. Problema este că închis sau nu, vândut sau, el a adunat toți oamenii ăia acolo. Noi cu ăia vom avea în continuare de-a face.

      Cât despre avocați și justiție, ceva ca mai jos, nu?

      Like

      1. Dap, cu TT (si cu altii) raul e deja facut si nici eu nu vad vreo cale de intoarcere.

        Cu Justitia, da, cam asa ceva.

        Liked by 1 person

      2. Mi-aduc aminte de o discuție de acum multă vreme, cred că eram încă jurnalist. Venise vorba de saltul ăsta făcut de rețelele sociale, se făcea mișto de ceea ce se scria pe ele, de faptul că se doresc a fi new media, că tot restul discuției de rigoare.

        Am spus atunci că din nefericire jurnalismul va merge către ideea de citizen media. Nu știam eu pe atunci de influenceri, bloggeri, vloggeri și alte lighioane, nu am știut cum să exprim toate astea, nici nu cred că știa cineva. Și am mai spus că la nivel social cândva va fi iremediabil răul pe carel-l vor face toate astea, indiferent de domeniu.

        Uite că…

        Am obosit să am dreptate. Și să mi se spună că sunt pesimist și că nu știu ce vorbesc, pe cuvânt.

        Liked by 2 people

  2. Sef, vorba lu’ RockFM (stiu ca nu-ti place, dar vorba e buna): Tine sus munca buna!

    Eu ti-am gasit blogul din “plezneala” si ma bucur ca l-am gasit. Bine, ti-am si spus, am ajuns pe-aici in principal datorita articolelor tale despre muzica si acum am acasa 3 discuri cu Beth Hart :))

    Dar dincolo de asta – nu ca sunt de acord 100% cu tot ce spui, ar fi si aiurea, pe bune! – dar ma bucur ca (dincolo de opinia in sine) tu si cei care mai comenteaza pe aici au in general capacitatea de a “VEDEA” lucrurile din mai multe unghiuri fara sa ajunga sa se porcaie. Si am ajuns sa ma bucur de o astfel de normalitate si sa revin aici si pentru asta. Doar aici si pe inca un alt blog din ce citesc eu (si peste tot pe unde am mai comentat am comentat cu acelasi nick, deci probabil ca daca te-ai uitat si tu pe acolo te-oi fi impiedicat de vreun comentariul de-al meu) treaba e mai mult pe schimb de idei si nu pe radicalizare. Niste oameni care nu se cunosc inca mai pot discuta in limite civizate in ciuda faptului ca nu privesc un lucru din acelasi “unghi” si, evident, nici parerile lor nu au cum sa fie convergente. In rest – bine nu-s eu vreun mare urmaritor de blog-uri deci poate ca aberez – eu nu am vazut locuri unde discutia sa nu alunece, mai devreme sau mai tarziu, in porcaiala, atacuri la persoana sau alte mizerii.

    Ah, si ce-i mai rau e ca proprietarii de bloguri din astea “generice” tolereaza (daca nu chiar incurajeaza) astfel de abordari radicale sau radicalizante. Iar “sportul” in in care exceleaza, din pacate, majoritatea acestor formatori de opine este “… cine nu-i cu noi, e impotriva noastra …”. Si nu vorbesc de foaie-verde, vorbesc de niste oameni cu cifre/trafic de top 10 pe studiile de marketing. O fi pentru ca egoul e chiar asa de important, o fi pentru ca performantele pe care le au li s-au suit prea tare la cap, oricum … pacat!

    Si, dupa asta, ce pretentii sa mai ai de la “populime” … ca problema, dupa umila mea parere, nu e in primul rand legata de prostia/nivelul populimii. Nu, problema e lipsa de scrupule sau de reponsabilitate a celor mai “luminati” din toate domeniile, a celor care, in loc sa faca ceva constructiv cu capacitatea si resursele lor, prefera sa foloseasca ce au in scopuri cel putin discutabile.

    Am auzit acum ceva timp un “guru” din media ca se certa cu cineva din publicul lui cand i s-a spus ceva de genul “… voi, jurnalistii, aveti o responsabilitate vizavi de ce “vindeti”, vizavi de ce aruncati in spatiul public, pentru ca asta formeaza urmatoarele generatii ….”. Bai, dar stii cum, efectiv, a facut o criza de nervi cand un om simplu i-a dat replica asta si raspunsul a fost ceva de genul: “… voi cumparati kkt, daca voi asta cumparati media va livreaza ce cumparati si nu are nicio responsabilitate pe “educatie”, are doar obligatia de a face bani ca sa existe …”. Principiu “de viata” mai nenorocit decat asta eu nu am auzit vreodata venind dinspre un reprezentant de notorietate al institutiilor media.

    Si da, cuvantul care ma descrie si pe mine cel mai bine acum este fix asta: PESIMIST!

    Liked by 1 person

    1. Ca individ care am slujit 21 de ani presei (poți să folosești termenul de “scribălău”), să știi că ceva adevăr în fraza aia există. Ok, principalele ocupații ale presei (și asta nu pentru că așa spun manualele, că manualele pe lângă asta mai spun și multe alte lucruri care sunt făcute să te distragă de la educație și informare) sunt să informeze și să educe.

      Well, am intrat în presă în 1995. Pe acte am intrat în 1999 la Agerpres/Rompres și la ora la care făceam asta numai eu știu câte sute sau mii de căcaturi scrisesem sub pseudonim. Mă rog, nu căcaturi, înțelegi tu, scriam ce mi se comanda, eram tânăr, vodca și țigările costau. Ei, la vremea aceea eram obligat să scriu ca să educ și să informez.

      Însă după aia a urmat o spirală în care am văzut că lucrurile bune și normale nu prea se mai vând. Că trebuie din ce în ce mai multă mizerie. Să-ți zic, de exemplu, cum mi-am dat demisia de la un ziar cu nume mare. Au venit la mine și au zis că avem nevoie de ceva de prima pagină, eu eram pe Sport la ora aia. Bun, eu am făcut greșeala să mă apuc să le propun subiecte. A venit răspunsul. Redau:

      “Nu. Fii atent aici cum facem. Te duci și-l suni pe Becali și-i spui că a zis Pădureanu de la Bistrița ceva urât de el. După ce notezi tot ce spune faci un conspect și-l suni pe Pădureanu ca să-i spui că a zis Becali ceva urât de el. La final faci alt conspect și publicăm pe prima pagină”.

      A durat 10 minute să demisionez, spre disperarea prietenului meu bun care mă adusese în redacția aia. Și de acolo am decis să nu mai fac presă. Dar îți jur, de la lună la lună calitatea cititorilor s-a modificat, dorințele lor au fost din ce în ce mai patibulare, intelectual vorbind. Și presa nu se poate bate cu așa ceva. Pentru că ai nevoie de un pateu, covrig, de multe altele. Și dacă nu ai tăria de caracter de a te lăsa de mizeria aia și de a te apuca de altceva atunci dansezi așa cum vezi că trebuie dansat. Ce atâta educație, ce atâta informație, lasă nene, le dăm pizde, țâțe, cur, crime, manele, pula mea, orice se vinde.

      Meseria aia te pervertește. M-a pervertit și pe mine în anumite cazuri, sunt însă mândru că nu pe la balamale, că nu m-am vândut vreodată și că nu am nici măcar cea mai mică “comandă” executată. Ce să faci, n-ai ce să faci, eu n-am avut mamuți radioactivi 🙂

      În rest să știi că și eu las destul de libere lucrurile. Bine, poate am noroc că acum am comunitatea care nici nu necesită control, însă nu am probleme să las oamenii să se porcăiască dacă asta vor. Să cenzurez? Niciodată. Să șterg un user? Nici asta. Numai săptămâna trecută ce m-a renegat unul de top pentru că mi-am permis să nu gândesc ca el. Asta nu, nu voi face ever-ever.

      Iar despre pesimism, ei bine, eu am să spun mereu că sunt realist. A, asta vine la pachet cu ceva nu place tuturor? Perfect, mi se rupe.

      Cred că pe undeva am devenit un Dr. House 🙂

      Like

  3. Comentariile depășesc articolul, precum zicerea aia cu elevul care a depășit profesorul.

    constat că sunt în afara hărții la multe capitole :Sumudică, Dinamo, Tiktok,prețuri decente la restaurante (am fost la o Monza și am crezut că sunt în Norvegia). Nu promit că mă actualizez, dar citesc ce ziceți voi🤔

    Liked by 1 person

    1. Multe capitole e bine să nici nu le știi. Adică na, nu folosește la nimic să afli de Șumudică sau de Elicopteru’ de Luptă. Dar na, pare-se că lumea se învârte și cu așa ceva și le-am luat din zbor, prea multe asupra lor oricum nu am de ce să stau 🙂

      Like

Leave a comment