Din drum #382

Rotting Christ – Pro Xristou (2024)

La modul general se poate spune că avem un album. La modul particular se poate spune că avem același album de ani încoace, de diferit diferă doar titlurile pieselor. M-am plictisit ascultându-l însă na, ce să zic, trupa are fani și aceștia probabil vor fi cumba bucuroși de apariția unui noi disc. Disc pe care puteți să nu-l ascultați, nu pierdeți nimic.

Newman – Colour In Sound (2024)

Ceva extrem de melodic și extrem de către AOR, însă ceva către zona de AOR care-i greu de ascultat pentru că dispune de prea mult lapte și de prea multă lălăială. N-am găsit nimic care să facă acest album să trăiască în afară de piese pe care să se desfășoare filme dubioase de ani 80. Nimic de pierdut dacă nu ascultați.

Remedy – Pleasure Beats The Pain (2024)

Suedezii de la Remedy s-au întors și aș spune că au reușit și de data asta. Albumul lor este melodic dar deloc simplu, dispune de unele pasaje care te fac să gândești la ceea ce asculți. Pe scurt avem parte de un disc bun, cel puțin la fel de bun ca și celălalt. Și foarte melodic, desigur, căci despre asta este vorba mai nou la nordici.

Exuviath – State Of Fear (2024)

N-am sărit în sus de bucurie ascultând acest disc, spun doar că românii au unele porțiuni pe care reușesc să arate ceva calitate. Nu multă, cât să te facă să asculți mai departe și să vezi dacă mai dai de ceva. Personal nu mă împac deloc cu vocea solistului dar e clar că ăsta sunt doar eu, poate altora le place, poate alții îi văd rostul. De ascultat, zic.

Mi-a zis frații de metale/Să fac p’astea ascultare 🙂

Concrete Age – Motherland (2024) – Edelweiss

Oamenii ăștia cântă mai multe chestii. Power, death, thrash și au și niște extrem de clare influențe naționale. Naționale adică rusești, trupa vine din Rusia. Așa că știm despre care Motherland este vorba. Despre Mama Rusia. Trupa este foarte bună, discul este și el unul foarte bun, eu nu accept cancel culture așa că-l recomand cu drag.

Freak Kitchen – Everyone Gets Bloody (2024) – Bogdan Bele

Nici pe departe pe gustul meu, asta însă nu mă oprește să spun că albumul ăsta este bun. Bun așa cum este el, fără ca eu să-l pricep sau accept pe deplin. Sună băieții de rup, au câteva porțiuni pe care-ți vine să-i iei de pe mp3 și să-i inviți la masă. Zic să-l ascultați, ar fi păcat să nu faceți asta.

Reverend Hound – Deal In Steel (2024) – Edelweiss

Două albume are trupa asta, anteriorul sosind de prin 2015. Aș spune că discutăm de un NWOBHM cât se poate de clasic și cât se poate de basic, din ăla de început. Nu m-a fericit la modul deosebit însă pentru fanii genului sunt sigur că el va reuși să spună ceva. Îl recomand strict lor, e greu să te prindă dacă nu ai legătură cu zona muzicală respectivă.

---

Pentru un binemeritat supliment de muzică vă sugerez să-l studiați pe domnul Edelweiss. A ajuns la 100 de bucăți de metale. Și acolo chiar este vorba aproape #decât de metale.