Din drum #331

Morgul Vale – The First Age: Birth ov Darkness (2023)

Atmosferic black americănesc. Nimic deosebit, doar niște urlete mai mult sau mai puțin inutile puse pe niște arhitecturi muzicale mai mult sau mai puțin inutile. Și cu niște solo-uri sau ce pana mea se doresc ele care sunt uneori sub ceea ce poate scoate eu la beție în dormitorul meu. Nu, așa ceva nu pot recomanda.

Nemesism – Nemesism (2023)

Technical brutal death, din ce văd vine tot din State. Un EP care mie personal mi-a plăcut, am găsit destule lucruri pe el care să-mi facă bine la intelect. Merge pus și-n mașină în drum spre Pipera, desigur, este de preferat ca mașina să fie mare și să fie dotată cu bullbar. Una peste alta zic eu că este de ascultat.

Jen Ascending – Bleeding Out (2023)

Metal și progresiv, Columbia. Și combinația dintre ele, deși pe alocuri extrem de ciudată, le iese. Le iese mai ales prin prisma agresivității aplicate pe piese și care este caracteristică zonei din care provin. Cred eu că este de ascultat acest disc și că dispune de multe momente serioase de muzică. A, era să uit: bună producție.

Alcoholica – F.E.A.R. (2023)

Heavy/thrash polonez. Executat cu ceva atenție și chemare față de muzică, sună chiar mai bine decăt mă așteptam. Pare că Polonia nu vrea să se oprească din a ne propune fel de fel de trupe cel puțin interesante, Alcolohica de față fiind una dintre ele. Eu zic că merită o ascultare.

Xandria – The Wonders Still Awaiting (2023)

Nici nu mai știu de când nu am mai ascultat un album al celor de la Xandria. Recunosc însă că nu am dus dorul și am simțit asta chiar după prima piesă. Un simfonic metal leșinat, cu o voce care nu reușește deloc să mă convingă și cu mult prea mult power pentru mult prea puțin simfonic. Nu, mulțumesc.

Carlos Palma – Portrait Of A Sick World (2022)

Technical-progressive-death metal aș denumi eu acest album al acestui stimat domn din Chile. Mă rog, nu este album, este un EP, dar hai să-i spunem așa. O chestie pe care vă recomand să o ascultați, aveți ce găsi pe ea. Omul se pricepe bine la ce face, are agresivitatea de care e nevoie, are mai tot ce trebuie. Și producția ajută și ea albumul.

Calugarul – Infernal Shrieks Beneath (2023)

Progressive black metal, cred că din SUA dacă am citit bine. Nimic interesant la acest disc, adică este ceva unde se dă în instrumente și din când în când grohăie un nene, nici măcar prea inspirat. Nu-l recomand pentru că vă veți plictisi repede de ceea ce se află pe acest album. Păcat că a apărut, nu era nevoie de el.

The Enigma Division – The Enigma Division (2023)

Aici avem o formație irlandeză de prog. O formație care merge foarte mult spre clasicismul progului, lăsând deoparte orice altă muzicalitate. Sună undeva a ELP combinat cu habar nu am ce, dar na, ce să zic, m-a depășit și pe mine. Nu este un disc rău, dar e nevoie de multă răbdare pentru a trece peste el.

Victor Smolski – Guitar Force (2023)

Exact el, adică băiatul ăla trecut prin Rage sau Almanac, aflat acum la al patrulea album solo. Ultimul fusese scos în 2004, wow, a trecut ceva. Este un disc cu destule piese lungi, mai lungi decât ar fi fost nevoie. Pe mine personal m-a plictisit, este un Rage nereușit care vrea să ascundă că nu este un Rage nereușit. Nu reușește.

---

Pentru un supliment de listă zic eu să apelați la Edelweiss 🙂

Advertisement