Din drum #327

Apex – Hollow (2022)

Heavy spre progresiv, cu suficiente doze din fiecare în așa fel încât să-i țină aproape pe fanii ambelor stiluri. Nu este neapărat un disc după care să rămâi cu vreo epifanie, departe de așa ceva, dar este un disc peste care se poate trece fără teama că se pierde timpul. Au câte ceva care să placă și care să vă facă să nu vă pară rău.

Antecantamentum – Saturnine December (2022)

Ceva simfonic black metal, mă rog, aș spune că simfonic e cam mult spus, dar na, poate fi adăugată și sintagma asta. Discul americanilor nu m-a impresionat cu nimic, însă trebuie să recunosc faptul că are ceva aparte al său care m-a făcut să-l ascult până la final. Nu-mi dau seama ce este, dar aia e, l-am ascultat și n-am murit.

Finite Fidelity – Violeta (2023)

Ceva progresiv spre alternativ, american, de-a dreptul scârbos. Și este așa pentru că genurile astea două nu prea trebuie combinate, ca să nu mai spun că șansele să iasă combinația dintre ele sunt infime. Puteți testa pe urechile voastre să vedeți ce poate un asemenea disc, pe mine n-a putut decât să mă întristeze.

Funus – Örökké (2022)

Black metal sosit tocmai de la vecinii maghiari. Nu pot spune c-am sărit în sus, producția este slabă, piesele sunt slabe și pe deasupra mai au și un solist vocal care nu-i deloc inspirat. Na, uneori e greu să faci treabă când chiar nu-ți cunoști treaba, deci poate că până data viitoare mai acumulează câte ceva.

Nilver Perez – Living in Desire (2022)

Un album de melodic hard-rock, adică AOR, adică acea chestie numai bună de dat pe Rocefem dacă ăia ar mai avea bani să-și cumpere măcar un stick în plus. Dar nu au, așa că ascultăm acest album în altă parte, căci merită ascultat. Are idei, are atmosferă, curge plăcut în orice împrejurare. Și pentru orice împrejurare.

Zack Miranowic – Fear (2022)

Heavy/hard de la un băiat american, nu am stat foarte mult să caut să văd cine este și de ce. Cert este că discul ăsta nu este chiar rău, doar că are unele mici probleme de producție și de inventivitate. Dacă treceți de ele poate oferi câteva clipe de muzică pe alocuri bună și să vă facă să scuzați problemele de rigoare muzicală pe care le are.

Argüe – Oscillate (2022)

Melodic death din Franța și trebuie să spun că trupa este din genul celor la care mă aștept. Francezii se pricep bine la umplut golul dintre instrumente și la creat o chestie aparte din asta și uite că reușesc și aici, cel puțin după părerea mea. Mdeah, interesant disc chiar dacă nu-i vreo minune a genului. Măcar se ocupă să-l cânte corect.

Advertisement

2 thoughts on “Din drum #327

  1. Apex, băi, mie mi-a plăcut. Nu m-ar deranja să îl mai ascult o dată.
    Argüe, au o școală a lor de melodic death francezii. Este cel puțin interesant discul.
    Nilver Perez, bro, se întâmplă ceva cu mine, în tinerețe intrau mai multe chestii de genul, cu vârsta mă duc tot mai mult și mai des spre metalul extrem. Ascult mai mult extrem ca atunci când eram tânăr. De ce? Habar nu am. Băiatul ăsta sună bine.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s