De acasă #55

Eye See You (2002)

Sylvester Stallone, Charles S. Dutton, Kris Kristofferson, Tom Berenger, Sean Patrick Flanery. Mai vechi, dar aș spune că deloc rău. Un thriller în care Stallone reușește să joace bine, iar restul se descurcă și ei pe măsura numelui pe care-l poartă. Așa că dacă vă tentează un film de gen, ei, ăsta este unul cu care să nu greșiți într-o seară ploioasă.

Miami Bici (2020)

Nu știu dacă asta și-au dorit când au făcut filmul ăsta, dar tot ce putea fi făcut prost în el a fost făcut prost. Este prost jucat, prost regizat, prost scris, prost filmat, prost la absolut orice credeți voi că poate ieși prost. L-am umărit cu greu și trebuie să recunosc, nu văd cum ar putea să placă cuiva mizeria asta. Evitați, nu are nici un rost.

Teambuilding (2022)

Din punctul meu de vedere filmul ăsta este o caricatură aproape exactă a ceea ce se petrece prin corporații. Și nu numai. Tușa groasă dată clujenilor cred că este și ea meritată după ce multă lume s-a săturat să audă că de acolo vine #decât lapte și miere. Umorul nu este chiar extraordinar, însă situațiile existente sunt cât se poate de din realitate și pe unele dintre ele le-am văzut și trăit personal. Iar la final, când vine vorba de salarii, wow, aia da familie la muncă 🙂 Eu vă recomand să-l vedeți, merită din multe puncte de vedere.

5Gang (2019)

Singurii fani ai acestei chestii sunt probabil ăia care s-au dus la școală doar pentru a avea de unde să se întoarcă. Nici măcar nu am o categorie la care să includ chestia asta, probabil va fi nevoie să o folosesc pe aia de la Rocefem-ul de dimineață: “genul programului: o mizerie”, că mizerie este ce fac ăia acolo. Fugiți, mai bine ascultați Salam.

6 thoughts on “De acasă #55

    1. Absolut, sunt lucruri și mai hardcore decât alea, nu pot vorbi despre ele că am semnat NDA-uri, dar cred că știe multă lume despre ce este vorba :))

      Like

      1. În ultimii ani n-am mai avut “norocul” de evenimente de gen, dar am si lucrat in firme relativ mici, cu oameni smart, cu program normal si fara frustrari imbuteliate.

        De fapt, filmul cam surprinde factorii care duc la genul asta de comportament destul de bine cand unul din personaje descrie echipa din Craiova: “muncesc 363 de zile din an si in astea doua dau tot afara”.

        Liked by 1 person

      2. Da, fraza aia este absolut antologică pentru ce se petrece în unele locuri. Când este să ajungi la așa ceva… bubui. La modul la care weekend-ul ăsta eu sunt Spaima :))

        Like

Leave a comment