Din drum #322

Judicator – The Majesty Of Decay (2022)

Cei doi care au pus bazele trupei s-au întâlnit la un concert Blind Guardian. Muzica trupei de mai sus vorbește din plin despre asta. Nu mai zic că și Hansi Kürsch apare ca invitat pe una dintre piesele mai vechi ale trupei. Deci Blind Guardian cântat de altă trupă. Nu este rău discul, fiecare alegeți ce faceți cu el. Eu nu-l recomand, nu am de ce.

Último Vómito – El Sol Muere (2021)

Un disc de anul trecut, semnat de ceva argentinieni, disc aflat la granița dintre black/death și thrash. Păcat de proeducție, am să spun asta încă de la început, producția distruge totul. Și vocea ar merge și ea înlocuită cu ceva mai serios. În rest un disc bun, un disc bine de tot, plin de ură și viteză, un album care merită ascultat.

Self-Deceiver – Across the Styx (2022)

Melodic death-metal, Columbia. Acel melodic sud-american, cu totul altceva decât melodicul suedez. Mai pe scurt, discul nu sună nici pe departe a tango sau orice alt dans vreți voi, cum sună alea nordice, sună a ceva extrem de neplăcut pe alocuri, chiar și-n clipele melodice. Na, ajută țara. De ascultat și ăsta, are ce spune.

Threshold End – The Ominous Inception (2022)

Death metal, stăm și de data asta tot în Columbia. Nimic deosebit la acest album, asta dacă din nou nu luăm în calcul furia de a cânta, furie rar întâlnită prin statele cu apă caldă și unde bagi death din vila ta de pe Beverly Hills. Bun album din punct de vedere al furiei, nimic deosebit din cel al concepției și tehnicii. Poate fi ascultat așa, ca idee.

Motörhead – Bullet In Your Brain (2022) – single

O piesă ce nu a ajuns până acum la public, cam la fel cu aia a celor de la Queen. Ce să zic, sună a trupa care trebuie să fie, însă parcă sună un pic ciudat în condițiile astea. Nu este rea, nu este nici bună, înțeleg de ce nu a intrat pe album, e bine că este, dar cam asta este tot ce spune despre ea. Despre morți numai de bine. Lăsați-i să se odihnească, vă rog.

Collage – Over And Out (2022)

Nesuferit de buni progresivii ăștia polonezi. Și greu de ascultat. O piesă de 6 minute, vreo două de câte 10, una de 14, una de 22, na, ai de băgat dacă vrei să te distrezi cu acest album. Cum am zis, altfel un disc perfect, care merită apreciat și ascultat ori de câte ori se poate. Na, se face progresiv în Polonia, cum să nu se facă! Și nu numai progresiv.

Kevin DePetrillo – Magic Storm (2022)

Băiatul ăsta american, oricine ar fi el, se chinuie să facă o chestie care aduce cumva la prima vedere cu hard-rock. Nu-mi dau seama de ce se chinuie, ar putea să lase genul muzical să respire liniștit fără el, pentru că-l face pur și simplu praf. Absolut praf. Jalnic disc, nu-i bun nici de chinuit vecinii cu el, de altele nu mai zic. Evitați-l.

Absolutism – Blasting Trilok I (2021)

Death/grind de la un trio italiano-columbian. Și sună neașteptat de tehnic și de legat pentru doar trei oameni. Aș spune că merită ascultat, EP-ul de șase piese are câteva momente când oferă mult peste ceea ce oferă trupe ceva mai consacrate din ziua de azi. Dați de el pe Bandcamp, e locul de unde sar multe surprize dacă aveți timp de ele.

Los Lobos – Native Sons (2021)

Ăia, ăia, da, ăla cu “La Bamba”. Sunt bine merci și uite că bagă albume în continuare. Mi-a căzut întâmplător sub mână albumul lor de anul trecut și trebuie să zic că nu-i rău deloc. E o combinație tipică lor, un fel de cu de toate, cântat și scris așa cum trebuie pentru fiecare gen muzical abordat. Merită atenția, zic eu.

The Palimpsest – Primary (2022)

Trupă de progresiv, vine din Marea Britanie, adică exact acolo unde se poate face cel mai bun progresiv în clipele când ploaia nu se mai oprește să bată-n geam. Băi, și se pare că a bătut ceva ploaie pentru că discul exact așa este, ca o ploaie și este bine de tot făcut. Recomand o ascultare, e progresiv din ăla accesibil, nu din ăla hardcore, deci merge la oricine.

ᛋ​ᚢ​ᚱ​ᛏ​ᚱ ᚹ​ᛟ​ᚢ​ᚾ​ᛞ​ᛋ – ᛋ​ᚢ​ᚱ​ᛏ​ᚱ ᚹ​ᛟ​ᚢ​ᚾ​ᛞ​ᛋ (2022)

Raw metal, aș spune, băieții vin din Marea Britanie. Vin de acolo și se descurcă extrem de bine pe tema asta, mai bine decât mă așteptam eu vreodată să o facă, mai ales că nu este un gen care să aibă mare legătură cu Marea Britanie. Merită ascultat, are câteva momente bune, este excelent mai ales când deschizi geamul la semafor 🙂

Vampyroteuthis Infernalis – Vampyroteuthis Infernalis (2022)

N-am reușit să aflu foarte multe despre trupa asta sau proiectul ăsta, nici măcar despre țara din care provine nebunia. Cert este că se cântă black metal din ăla de-a dreptul negru și că nu văd de ce i s-ar adăuga și sintagma de simfonic. Nu am sărit în sus de bucurie ascultând ce prestează oamenii acolo, să spunem doar că au încercat și ei.

Deströyer 666 – Never Surrender (2022)

Băieții ăștia cântă de prin 1994. Și aș spune eu că o fac la același nivel, fără să fluctueze mult de la un disc la altul. Apropo de asta, au doar 6 albume de studio de când s-au înființat. Meritau mai multe. Despre discul de față în sine aș spune că merită și trebuie ascultat, oamenii au parfumul ăla adevărat de care este atât de multă nevoie azi.

Metal Order – Adventures & Nightmares (2022)

Ceva suedezi care s-au apucat de heavy-metal, chestie care nu face vreun fel de bine genului. Dar să trecem peste asta, nu sunt ei singurii în situația asta. Să spunem doar că discul este extrem de sălciu, extrem de diluat, că nici măcar tehnic nu pare la înălțime, că nici chef de cântat nu am prea auzit și că nici producția nu-i cine știe ce. Nu recomand.

Syn Ze Sase Tri – Ultimu’ Lup (2022)

N-am fost deloc entuziasmat de acest nou produs discografic al românilor, dar trebuie să spun că este un disc bun și căruia nu i se pot reproșa multe. N-am să comentez prea mult despre idei, versuri sau restul, am să spun doar că muzical sunt la punctul unui album care-i printre cele mai bune ascultate în ultima vreme. Ascultați-l, zic.

Călin Pop – Cutia Cu Secrete (2022)

Nu există cuvinte cu care să pot descrie acest nou disc al lui Călin Pop. Sau disperarea de pe acest disc. Sau speranța de pe acest disc. Sau cum se continuă, natural și fără exagerări, povestea Celelalte Cuvinte în variantă personală. Sau multe altele. Nu am cuvinte, nu s-au făcut. Puneți mâna și ascultați și cumpărați, așa ceva nu trebuie să lipsească de acasă. PS – Poate, dacă voi avea timp și suflet, am să pun de o cronică detaliată a albumului.

Call Of Charon – The Sound Of Sorrow (2022)

Ceva deathcore/metalcore/something-core/whatever-core, că oricum din coreală nu se poate diferenția mai nimic și fiecare înțelege ce poate din ea. E un disc (scuze, EP) bun să conduci către Ruse, însă nu-l recomand dacă te așteaptă aglomerația de la Comarnic. Nici prea-prea, nici foarte-foarte, însă nu deranjează o ascultare.


Judicator și Deströyer 666 au fost sugerate de Edelweiss.

Advertisement

4 thoughts on “Din drum #322

  1. Adică ție nu ti’a plăcut Judicator? Are reviews bune, nu că aș ține cont de asta, însă și mie mi’a plăcut.

    Like

    1. Adică exact ce ai văzut :)) Na, am mai zis, este de cum mă prinde. Peste 2 zile îmi poate spune altceva, deși rare sunt momentele astea 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s