Din drum #315

Chez Kane – Powerzone (2022)

Dacă vă trebuie sunetul de ani ’80, atunci ăsta-i albumul pe care-l căutați. Nimic nu sună mai aproape de acel sunet ca acest album și am auzit destule pe zona asta. Chez reușește un album previzibil după cel de debut, poate un pic lălăit, dar ceea ce trebuie pentru ce vrea ea de la muzică. Merge la orice, oricum, oricând. De ascultat, zic, aproape neapărat.

Darkest Era – Wither On The Vine (2022)

Mult prea doom, mult prea aproape de MDB și asta mă scoate din minți. Din ceea ce pricep discul vine din Irlanda de Nord și asta mă face să spun că ăștia este clar că nu au whiskey așa de bun ca vecinii lor republicani. M-am plictisit cu spume, m-am plictisit la modul la care este unul dintre rarele albume din ultima vreme la care să am chef să dau skip.

Broken Empire – Before The Fall (2022)

Ceva metal modern, o combinație între mai multe chestii pe care nu stau acum să le detectez perfect. Nu m-a bucurat deloc albumul ăsta, dimpotrivă, m-a întristat de m-a spart, mai ales pentru că nu am auzit nimic deosebit sau nou pe el. Tot ceea ce știam, tot ceea ce am mai ascultat. Poate data viitoare le iese mai bine, ceva apucături onorabile au.

Joshua Batten – Learn To Live Again (2022)

Ăsta este un album-concept. Și când este vorba de așa ceva atunci este vorba și de viața celui care-l concepe (vezi Savatage și Streets – A Rock Opera). Ei, conceptul băiatului ăsta ține și ține bine, e tot ce trebuie acolo. Nu-i vreo minune a muzicii, este însă legat extrem de bine și se vede că este cântat din suflet. Mi-a plăcut și recomand.

Stryper – The Final Battle (2022)

Vremurile de glorie ale trupei au trecut și, pe lângă asta, mai sunt și extrem de îndepărtate. Nu am găsit nimic de apreciat la acest nou disc semnat Stryper în afara faptului că trupa vrea să mai trăiască. Iar asta este bine pentru fani și, de ce nu, și pentru genul muzical pe care-l servesc. Altfel sunt plictisitori, nu aș asculta albumul a doua oară.

Grand – Grand (2022)

Nu tot ce este hard-rock/AOR este bun și acest album este pe deplin expresia acestui fapt. Mult prea moale chiar și pentru anii ’80, emandând mai degrabă un miros de pensionar comunist aproape mort, dar gata încă să toarne vreun vecin la poliție pe cine știe ce temă, discul acesta m-a enervat de la cap la coadă. Așa că nu-l recomand.

Thorbjørn Risager & The Black Tornado – Navigation Blues (2022)

Blues, blues-rock și ceva country, dar nu mult, cam despre asta este vorba pe acest disc semnat de un danez. Anumite chestii sună a Deltă, a Mississippi, ceea ce pentru mine înseamnă Dumnezeu pe pământ când vine vorba de muzică, așa că am să recomand fără probleme albumul, este ceea ce trebuie ca să vă simțiți bine.

Clutch – Sunrise On Slaughter Beach (2022)

Nu se descurcă deloc rău băieții ăștia, însă au ceva acolo care mă agasează puțin și nu-mi dau seama ce. Plus că se putea mult mai bine în ciuda faptului că albumul este unul foarte bun. Mă rog, treabă de gusturi. Eu vă îndemn să-l ascultați și vă faceți părerea voastră, că despre timp pierdut oricum nu va fi vorba, merită să stați pe el.

Bad Luck Friday – Bad Luck Friday (2022)

Ceva blues- rock mai pe substanțe de dat viteză, deloc rău interpretat, dar suferind de un trecut din care trupa s-a inspirat parcă prea mult. Prefer niște chestii poate mai slabe, dar măcar cu un minimum de inventivitate, că aici ea nu prea este. Dar aș spune că discul nu este rău și că merită ascultat.

Blakk Ledd – Heavy Metal Fans (2022)

Suedezii practică un heavy-metal presărat cu ceva power, chestii de gen Primal Fear/Sinner, că nu pot sub nici o formă despărți trupele astea două. Din nefericire ceea ce cântă ei este doar o pastișare copilărească a ceea ce au produs de exemplu trupele amintite mai sus, nu că alea mustesc de piese bine. Prin urmare nu am cum să recomand așa ceva.

Ketha – Wendigo (2022)

Technical-death zic eu, cu ceva chestii experimentale. Din Polonia. Mi se pare genial ce-au făcut acolo. Poate greșesc, dar îmi place de mor și pot să zic că e poate unul dintre cele mai bune albume ascultate anul acesta. Absolut impresionat de ei, da nene, așa se face. Abia aștept să am sunet nou în mașină și să conduc ascultându-i.

Ugly Kid Joe – Rad Wings Of Destiny (2022)

Încă încerc să-mi dau seama ce am ascultat sau dacă ceea ce am ascultat este real și semnat de o trupă cu o asemenea experiență. Mie personal mi se pare un album copilăresc, parcă scos doar ca să fie scos și la care nu s-a lucrat prea mult nici în ceea ce privește producția. Hm. Rămân cu ei de pe vremuri, ăsta nu-i disc de pus la socoteală.

Etat Limite – L’Affrontement de l’Intime (2022)

Trupă franceză de atmosferic black metal. Râdeam înainte de a-l asculta, limba îi ajută să le sune până și titlul discului ca un fel de operă de artă. Pe disc aș spune că e bine, se descurcă, fac exact ceea ce trebuie pentru un album din zona asta muzicală. Și mânuiesc bine lucrurile, așa că na, dacă aveți chef de acest gen… iată un album de ascultat 🙂

Nightborn – Unhuman (2022)

Thrash suedez. Thrash care combină vremurile de aur ale genului cu chestii ceva mai moderne. Eu unul nu am fost încântat de voce, aș spune că se putea mult mai bine, și nici de sound-ul care încearcă să imite ceva clasic, dar introduce și lucruri noi. E ceva acolo ce nu merge în el. Însă nu-i un disc rău, cred că se poate asculta.

Lillian Axe – From Womb To Tomb (2022)

De 10 ani nu au mai scos un album cei de la Lillian Axe. Au sosit acum cu un disc de tip concept, departe însă de alte concepte care au lăsat urme. Nu sună deloc rău, au părți extrem de bune, însă au pus pe balanță și chestii care-s mai puțin bune. Este un album agreabil ca idee, însă dezagreabil ca execuție. Alegeți voi dacă să-l ascultați.

Daius – Ascuns (2021)

Yup, un album lansat anul trecut și de care am aflat întâmplător. Atmosferic black metal cât se poate, mai apar și ceva elemente de folk, din nefericire nu sunt deranjante. Nu-i un disc rău, merită fără probleme ascultat, poate și pentru că-i românesc și rare de tot sunt chestiile românești măcar decente. Bine, nu vă așteptați la ceva genial 🙂


Chez Kane, Thorbjørn Risager, Clutch și Bad Luck Friday au fost recomandate de Bogdan Bele.

Darkest Era, Broken Empire și Joshua Batten au fost recomandate de Edelweiss.

Advertisement

3 thoughts on “Din drum #315

  1. “Broken Empire – Before The Fall (2022)” – Mie asta mi-a placut maxim, venit pe filiera Edelweiss. Ma cam irita vocea clean a pustiului, dar clar e ceva altfel acolo, un amestec de power cu teme S.F. si ceva ramasite de metalcore. In doua albume o sa fie tipla trupa.

    Like

    1. @Krossfire – Cum am zis, ceva apucături au. Pentru mine nu le-au demonstrat de data asta. Poate data viitoare.

      @Edelweiss – Bine că ați făcut voi gașcă :))

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s