Din drum #303

Temple of Worms – Liber De Morbis (2022)

Death-metal din Franța. N-am să zic că-i foarte bun, dar discul zice el ceva pe-acolo. Au porțiuni care sunt chiar bune, păcat că nu au putut să o țină așa tot albumul. Una peste alta aș spune că iubitorii genului nu vor fi dezamăgiți dacă-l ascultă, francezii reușesc să o scoată la capăt cu ceea ce au de făcut.

Lessmann/Voss – Rock Is Our Religion (2022)

Hard-rock melodic, țara de proveniență este Germania. Album ușurel, de primăvară, făcută parcă pentru o bere seara, cu prietenii. Nu deranjează cu nimic, nu iese cu nimic în evidență, este doar un disc care reușește să aducă acea stare de bine de care poate ai nevoie uneori. Merge pe orice, cu orice, oricând.

Strugglers – Nothing To Say Anymore (2022)

Tot nemți, dar de data asta heavy-metal. Plicisitor album, pe cuvânt. Plictisitor rău de tot. Plus o amestecătură de sunete care nu prea au legătură cu ce sunt ei declarați că ar presta. Iar vocea te scoate din minți, strică absolut tot din puținul care ar putea fi considerat bun pe acest album. Nu recomand, treceți peste.

The Hungry & Dangerous – The Hungry & Dangerous (2022)

Un fel de hard-rock melodic, mă rog, atât cât de melodic poate fi el. Nu am rămas cu multe lucruri după ce l-am ascultat, mi s-a părut extrem de fad, extrem de slab, făcut doar așa ca să fie făcut. Nici măcar puținele idei existente nu sunt lucrate așa cum ar merita. Nici pe ăsta nu-l recomand, e slab de tot.

Heretic Legion – Torment (2022)

Death metal suedez. Nu e neapărat un disc de sărit în sus de bucurie, dar este un disc care poate însemna câte ceva pentru fanii genului. Mie mi s-a părut foarte repetitiv și lipsit de idei noi, dar na, nu comentez prea mult pe tema asta, multe genuri muzicale nu prea mai au ce să ofere. Măcar au o execuție decentă și o producție umană.

ZZ Top – RAW (‘That Little Ol’ Band From Texas’ Original Soundtrack) (2022)

Bijuterie. Coloana sonoră a documentarului cu pricina, practic un best of excelent al trupei. Desigur, poate lipsesc niște piese, asta însă nu mai contează așa de tare. Cei trei bărboși (azi doar doi…) sunt și vor rămâne mereu ceea ce sunt, niște legende. Așa că na, dacă aveți chef de niște sunet din ăla compresat pe blues… 🙂

Ian Neal – Barkston Ash (2022)

Progresiv din ăla un pic mai greuț, nu chiar distractiv de ascultat la prima vedere. Plus că vine și cu starea aia de melancolie blegoasă în care vrea neapărat să te bage. Nu-l recomand, devine repede de tot plictisitor și e păcat să stai așa și să aștepți ceva de la album și acel ceva să nu vină. Treceți peste.

Chris Antblad – Sweet Surrender (2022)

N-am înțeles foarte bine ce vrea să facă suedezul, cert este că am avut parte de un disc extrem de leșinat, pe parcursul căruia te ia somnul. Nu am nici măcar un singur motiv pentru care să-i recomand cuiva să asculte chestia asta, dar sunt sigur că fani se vor găsi. Eu însă nu sunt unul.

Strandhugg – Ashes Of Yggdrasil (2022)

Ceva metal, progresiv, djent, papuci știe ce mai este pe acolo. Din Norvegia. Tehnic aș spune că este bine, nu-s probleme, probleme apar când vezi că nu-i nimic nou pe acolo. Execuția este însă ok și-i mai salvează, producția este și ea ce trebuie și produce o impresie pozitivă suplimentară. Eu nu am fost însă impresionat, însă vedeți voi 🙂

Advertisement

2 thoughts on “Din drum #303

  1. ZZ Top, bijuterie. Bijuterie, bro. Nu degeaba sunt oamenii ce au și sunt. Titani. Îl iau pe ăsta.
    Lessmann/Voss, sub Palace, însă nu deranjează deloc. Merge bine.

    Like

    1. Best of, cum am zis. Na, asta știu, asta fac și ei.
      Și Lessmann/Voss au surprins și ei plăcut, dar da, nu la nivel de Palace 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s