Hellfest #2022, part two

Jinjer

Într-o formă destul de bună ținând cont de situația prin care trece țara lor. Ce să zic, au făcut show, au fost susținuți de public inclusiv cu steaguri ale Ucrainei și au încercat tot ce au putut ca să le iasă bine, deși pe alocuri a mai scârțâit. Tatiana Shmailyuk e de luat în seamă, pare o mașinărie reglată fin, însă a avut ceva probleme cu gâtul. Eu zic că au făcut față și că au avut ce să caute la Clisson. Nu-s pe genul meu, dar a fost bine ce-a fost acolo.

Michael Schenker

Deși mie îmi place pe undeva Michael Schenker, trebuie să spun că recitalul său de la Hellfest mi s-a părut a fi un eșec. Parcă am asistat la ceva ce este extrem de desincronizat, evoluția pe scenă ducând la gherle din ce în ce mai mari. Și mai grav a fost faptul că Ronnie Romero pare că a intrat și el în starea asta, fiind total în afara pieselor în unele dintre momentele mai slabe. Păcat, am așteptat cu speranță concertul ăsta și uite că nu a fost să fie ce așteptam.

Down

Eu nu mă împac deloc cu băieții ăștia. Mi se pare că repetă același și același cântec și că trăiesc din povestea Pantera. Nu cred că rezistam 20 de minute la ei, am aceeași problemă pe care o am și cu Slayer, mă plictisesc de moarte și-mi vine să mă apuc de ceva mai bun, cum ar fi să vânez Pokemoni prin mulțime. Am să recunosc totuși că Anselmo rupe cu vocea aia chiar dacă mi s-a părut a fi departe de forma necesară. Însă na, a fost bun.

Perturbator

Un artist francez de electronic, fost chitarist de black. Și omul ăsta produce o nebunie pe scenă. Desigur, una sintetică, acel sound și mod de interpretare se simt pe fiecare notă pe care o oferă, dacă acele chestii se pot chema note. Este o combinație extrem de generoasă între cele două stiluri, una care place sau nu, aici ține de gustul fiecăruia. Cert este că Clisson l-a gustat, deși asta cred că ține și de naționalism, nu e chiar așa de bun. De ascultat, aproape excelent!

Alcest

Ținând cont de ora înaintată la care au cântat eu aș spune că ceea ce și-au dorit le-a ieșit. Na, cam toată lumea era beată la ora aia, deci i se putea livra orice. Mi s-a părut un recital fără nici un fel de valență, de dorință, de ceva acolo care să îi scoată în evidență. Au cântat ca la un fel de festival românesc unde la final, pe beție și mititei, bagi Trooper și Scarlet Aura. Absolut nimic de acolo nu va reuși să-ți amintească prezența lor la Clisson. Jalnic, zic.

---

Puteți vedea totul aici. Și-i mulțumesc lui Alex Revenco pentru pont, nu știam nimic despre asta.