Hellfest #2022, part one

Pentru că băieții de la Arte bagă la greu din ceea ce este la #Hellfest. Pentru că rock-ul are loc la TV, dar este adevărat că are loc la TV în alte țări, din alea cu apă caldă. Așa că na, am zis să văd una-alta și să vă spun și vouă ce și cum. La final vă dau și link, zic eu că poate vreți să le vedeți și voi pe celelalte pe care nu le-am văzut eu și care vă tentează poate mai mult decât cele alese de mine. Plus că mai sunt altele de văzut, că Hellfest nu ține o seară, și aia la Arenele Romane.

Sepultura

Mie personal mi s-a părut un concert al unei trupe foarte îmbătrânite. Nu, nu pentru că ar cânta mai lent sau ceva, Sepultura chiar dă cu putere-n ele, dar nu mi se pare nimic atractiv, parcă trăiesc ultimele zile, zici că sunt elefantul care merge spre cimitir. Cât despre Derrick, ei bine, nu mi se pare deloc potrivit pentru Sepultura, nu mi s-a părut niciodată. Publicul a făcut și el ce-a putut, nu-i nici foarte bine, nici foarte rău, aș spune că merge în linia prestației trupei.

Flotsam&Jetsam

Ăștia mi s-au părut în super-formă și cu un mare chef de cântat. Nu mai sunt de multă vreme fanul lor, mă rog, aș spune că le-a trecut de ceva vreme vremea, dar na, recunosc că aș fi băgat cu plăcere o bere sau mai multe la concertul lor. Eric Knutson știe bine ce face și probabil că asta este și explicația faptului că el este singurul membru de drum lung al trupei. Drum de altfel deloc scurt. Cei adunați în fața scenei au simțit și ei că e chef de cântat și s-au manifestat ca atare.

Agnostic Front

La ăștia mi s-a părut că au fost probleme cu sunetul, adică pe partea de voce fie au coborât canalul, fie vocalul n-a putut mai mult pe unele bucăți. Un show destul de alert, nici de data asta trupa nu este pe parcela mea, dar băieții și-au dat silința și-au încins publicul încă de la prima piesă, chestie destul de grea în condițiile căldurii de acolo. Și publicul s-a mișcat bine, a recompensat și el trupa, și-a făcut de cap în fața scenei.

Exciter

Am să consider prestația canadienilor ca fiind una palidă, asta ca să nu spun slabă, ceea ce oricum nu ar fi deloc departe de adevăr. Singura chestie mai atractivă este faptul că bateristul este și vocal, doar că se vede că nu mai este chiar așa de mult suflu acolo. Mă rog, Exciter rămân ceva legende speed, deși și treaba asta este discutabilă, au încercat să ofere tot ce au putut publicului, eu personal m-aș fi plictisit însă de zile mari la recitalul lor.

Alestorm

Eu personal nu pot să ascult trupa asta fără să râd și na, este clar că nici văzând-o nu am alte sentimente. Nu-mi dau seama dacă ei chiar se iau în serios, cert este că circoteca aia de pe scenă pe mine nu m-ar mulțumi. Însă a mulțumit publicul, am văzut că a țopăit destul pe prostiile alea de piese, deci se poate spune că na, unii se simt bine pe chestia asta. Prestația lor a fost ceea cred că probabil trebuie să fie, deci cine este fan se poate uita liniștit.

Suicidal Tendencies

Intro-ul a fost scârbos, vreo 4 minute și jumătate, dacă nu 5, de nimic. După aia s-au dezlănțuit și mi-au adus aminte de trupa pe care o ascultam de mama focului pe la începutul anilor ’90. Au ținut-o extrem de alert până la capăt și publicul a dat și el înapoi ceea ce a primit. Vocea mi s-a părut un pic perisată, de altfel are multă vreme de când cântă, dar până la urmă a ieșit bine și publicul s-a bucurat din plin de asta.


Puteți vedea totul aici. Și-i mulțumesc lui Alex Revenco pentru pont, nu știam nimic despre asta.

2 thoughts on “Hellfest #2022, part one

    1. Nici eu nu știam. Așa că-i mulțumim amândoi lui Alex Revenco, de la el am pontul. De care desigur că acum mă bucur din plin :))

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s