Dacul Dan

Mai devreme am văzut Manchester City – Aston Villa și Liverpool – Wolverhampton Wanderers. Probabil ultima dată când văd la modul uman meciurile din cel mai frumos campionat din lume, na, au trecut la Digi.

Mno, două echipe pentru care nu conta dacă pierdeau sau câștigau, nu le afecta cu nimic, au făcut tot ce au putut pentru a încurca formațiile din fruntea clasamentului, au respectat competiția, au jucat-o până la capăt. Respectul meu total pentru Villa și Wolves, la așa ceva nu ai ce spune, scoți pălăria și zici că aia este.

Acum mă uit la FCSB – CFR. Clujenii, lindicu’ la civilizație, prototipu’ la decență și dodoșcu’ la moralitate, aliniază o echipă de mâna a doua. Colac peste pupăză, Dan Petrescu nu a binevoit să facă deplasarea la Buzău, nu face domnia sa din astea, nu merge el de la Cluj în așezări din astea de țărani…

Băiatul ăsta, Petrescu, spunea că ar vrea să antreneze în Anglia, că asta ar fi tot ce se poate mai mult din punct de vedere profesional. Poate o visa asta și acum, cine știe. Cert este că va rămâne cu visele. Atitudinea sa nu are ce să caute în fotbalul din Anglia, indiferent de nivelul său. Profesional ar funcționa perfect la o formație de Championship cu gând de promovare, poate și la una dintre formațiile de mijloc din Premier League, nimeni nu-i poate lua ce știe să facă. Din punct de vedere al caracterului nu l-ar angaja nimeni în fotbalul de acolo. Nu ar avea de ce, cu așa ceva nu faci treabă, nici măcar la șters la cur nu ar avea loc.

Așa că Dan antrenează exact unde-i este locul, în dulcele târg al Clujului, unde se pare că nici șefii săi, ăia care se bat cu cărămida în piept, nu sunt mai răsăriți decât el. Na, cineva putea să-i spună că o competiție se respectă până la capăt, însă când este vorba despre CFR așa ceva este inexistent. Și tocmai de aceea Dan se întoarce mereu la Cluj. Știe că acolo este pentru el. Știe că acolo sunt ca el.

Anglia? Da. Cum să nu, este. Este pe vreo sticlă de whisky/whiskey pe care a deschis-o atunci când a înjurat de mamă, pe ritmuri de manele, suporterii echipei pentru care a jucat. Asta dacă a auzit de ceva băutură din zona aia, că muzica lor este clar să nu s-a lipit de el cât a stat pe acolo.

Felicitări, Dane. Ești dac. Și nu vei fi vreodată altceva. Dac din ăla adevărat, cu mucii pe piept.