Să fie bluz

Cred că a trecut mai bine de 1 an de când nu am mai pus mâna pe o chitară. Poate chiar 1 an și jumătate. Așa cum am făcut cu scrisul, ăla pe l-am lăsat deoparte pentru că așa a fost să fie, nu-i ca și cum îmi punea pâine pe masă (sau nu-mi mai punea, dar aici oricum discut despre scrisul de suflet, nu ăla de jurnalism), așa am făcut și cu chitara, am lăsat-o deoparte. Na, uneori lucrurile se sting, nu poți cere să ardă pentru vecie.

Pe vremuri ajunsesem cam la așa ceva. Este drept, ce am în mână este un Charvel făcut pentru solo-uri (adică extrem de rapid) și cu doze active, ceea ce ajută mult de tot la a evita notele, plus că acoperă gherlele, dar cam pe aici eram într-o zi bună:

Nu știu ce m-a apucat, dar azi mi-a ajuns acasă noua chitară. Aia din video nu este a mea, am căutat una ca ea dar este greu de găsit, modelul este scos de mult din fabricație, așa că mi-am luat asta. Swamp ash, pana mea, lemn de deltă cică, urlă bluesul în el. Probabil de aia este și chitara mai grea decât un Stratocaster normal, duce cu ea durerea sufletelor celor de pe plantație care se adunau seara să și-o cânte la un borcan de Moonshine. LOL, stai că uite, încă mai pot să și scriu.

Mno, urmarea e simplă, mai puțin Feisbuc mai ales seara, și-n programul de seară mai includ și chitara pe lângă consolă, legislație auto și ce mai am eu de făcut. Vorba aia, unde am ajuns am ajuns pentru că vreo 3 luni de zile nu am avut Feisbuc și eu nu uit asta. Iar întoarcerea la el m-a făcut să-mi dau seama despre ce a fost vorba, asta ca să nu mai zic că rețeaua aia te scârbește-n fiecare zi. Comentariile alea, atitudinile alea, eu nu sunt cel mai perfect din lume dar ce este acolo face deja parte din patologie.

Cam asta a fost. Prima țintă, target pentru corporatiști, să priceapă și ei dacă nimeresc pe aici, este să ajung la nivelul de mai sus. Nu este greu, însă nici pe departe ușor. Pauza se cunoaște și aici nu este ca la bicicletă, degetele neantrenate nu te iartă. Trebuie doar un pic de incentivare, LOL.

Hai să fie bine ca să nu fie rău și să ascultăm un bluz pentru sufletul tău. Hint: la clipul de mai jos să fiți atenți la ce iese din sufletul albului ăla cu chitara pe la minutul 8:18, doar un pic după el. E clipa aia rară când improvizezi, ești cu totul în piesă și dintr-o dată îți dai seama că faci ceva ce este peste medie. Și te bucuri în felul tău de asta, adică manevrând chitara aia ca și cum i-ai oferi un orgasm celei mai frumoase femei din lume. Minunat moment. 3 sau 4 secunde de trăire sunt acolo, dar aia este viață, mult peste ceea ce consideră unii a fi viață.

La bună vedere și auzire. Sau ce o mai fi să fie 🙂

PS – Era să uit: mișto să iasă o muzică pe bază de vase murdare, nu? Și versurile să fie cam ca astea de jos, adică să spui că târfa e târfă, dar cu ștaif de Esenin, nu? Ia să vedem:

Too many dirty dishes in the sink for just us two
I said, too many dirty dishes in the sink for just us two
You got me wonderin’ baby
Who’s makin’ dirty dishes with you?

Ayaya… 🙂

4 thoughts on “Să fie bluz

    1. Da, cică pentru cineva care a cântat tot timpul sporadic se poate spune că am “apucături”. Așa au zis niște domni care se pricepe. Cică am baza și baza ar fi bună 🙂
      Și da, e timp pentru mine. În curând probabil o să mai decid o chestie care să mă ajute să mă păstrez :))

      Like

    1. E primul din lista de mâine. Și da, e decent. E ce trebuie să fie acolo, dar fără să strălucească. Oricum, o trupă care are ce să caute între toate alea care-s acolo și care reprezintă genul melodic respectiv.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s