Chris Ayres/Ozzy Osbourne – “Eu sunt Ozzy”

Primul lucru ce trebuie spus este că am terminat cele 408 pagini într-o singură zi. Fără aplicații, fără metode speciale de citit, fără să urmăresc fiecare rând cu degetul ca să nu cumva să-mi sară și să pierd șirul. Citind. Simplu, așa cum se citea pe vremuri, luat în p*** mea cartea în mână, te asigurai de un semn de carte sau de faptul că ai capacitatea să reții la ce pagină ai rămas… și citeai. Old school.

Scriu rar despre cărți. Asta nu înseamnă că nu citesc. Dimpotrivă. Ce m-a făcut să scriu despre asta?

Ei bine, tonul în care este redactată.

Sunt sigur că Ozzy nu a așternut nici măcar un singur rând din cele de acolo, ci doar a povestit prin ce a trecut. Sau dacă a scris vreunul dintre rândurile acelea, atunci ele au fost luate la corectat de Chris Ayres până-n clipa în care au devenit ceea ce sunt. Așa că în fața ochilor avem tot timpul un veritabil Ozzy, din fiecare rând de-acolo ne apare exact ritmul și frazarea pe care le cunoaștem, desigur, cei care știm cine este băiatul ăsta, cum vorbește, cum se comportă și de ce este așa.

Și să-l așterni pe Ozzy pe foaie este departe de a fi ușor. Ozzy e un spectacol, e bufonului regelui, cum naiba să-i pui partitura pe foaie unuia ca ăsta? Ei, uite că se poate. Poate tocmai aia m-a făcut să citesc acest volum într-o singură zi. L-am mâncat. Din fiecare pagină sare Ozzy, e acolo cu tot cu accentul și modul lui de a povesti, este atât de viu, atât de alături de tine încât uneori reușește chiar să te sperie. Te uiți în stânga, dreapta, aștepți să-ți pună mâna pe umăr și să te zgâlțâie un pic. Rar am văzut un personaj de volum, fie el și o asemenea personalitate, care să fie mai plin de viață decât este Ozzy în acest volum despre el.

Referitor la ceea ce se găsește pe acolo am să aleg să nu dezvolt. Cred că volumul trebuie citit și tocmai de aceea este păcat să povestesc prea mult despre el. Am să zic doar că am rămas blocat de o anume situație.

Omu’ s-a dus să-și facă niște analize, nu se simțea foarte bine, analizele au arătat cum că ar avea SIDA. Normal, destul de pocnit de chestia asta, a cerut repetarea lor. Ăia le-au repetat și au aflat și problema. Alcoolul și drogurile ingerate îi făceau organismul să creadă că are SIDA și să reacționeze ca atare. E prima oară când aud de așa ceva. Cred că din punct de vedere medical așa ceva apare… cred că așa ceva nu apare. Desigur, asta dacă nu cheamă Ozzy. Dacă te cheamă Ozzy și ai băgat cât a băgat el, da, apare.

Mno, cam asta. Frumos. Bun. Curge rapid, e ușor de citit chiar și-n momentele mai grele, e ceea ce trebuie despre istoria unui personaj care nu se va mai repeta. Și sunt câteva lucruri pe care merită să le aflați din punct de vedere personal, căci Ozzy este al naibii de personal în cartea asta.

PS – Dacă o vreți atunci o puteți găsi aici. Nu e reclamă, nu este afiliere, este doar link-ul de unde vă puteți alege cu cartea.

2 thoughts on “Chris Ayres/Ozzy Osbourne – “Eu sunt Ozzy”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s