Din drum #276

Andrea Palmieri – Solitude (2021)

Ăsta ar trebui să fie un album de heavy însă vine din Italia, băieții ăia nu prea au legătură cu stilul. Bine măcar că au limitat părțile de power pe el, că nu ieșea nici cât a ieșit. Mno, dacă aveți chef de ceva care se repetă și te plictisește atunci acesta este albumul pe care-l căutați. Pe mine n-a reușit deloc să mă distreze.

Inhibidor – Vertigo (2022)

Teoretic este heavy, doar că argentinienii au băgat mai multe chestii în ce fac ei acolo. Au și părți de thrash, și ceva coreală și chiar și altele. Albumul este undeva la nivel de începători, producția este și ea lamentabilă, singurul lucru ce contează pe disc este vocea, una care merita ceva mult mai bun decât ce i s-a dat să cânte.

Vardan – Growls From Etna (2021)

Atmosferic black metal, Italia. Discul sună la fel ca o turmă de capre la vale, ba chiar sunt șanse mari să găsești lucruri mult mai interesante la ele. De producție nu spun nimic, este absolut atroce, sunt albume de manele care redate pe boxe din alea de 2 lei sună mult mai bine decât ce am auzit eu aici. Evitați, pierdeți vremea degeaba.

Vivaldi Metal Project – Hymn Of Life (2022) – single

Uhlala, ce piesă și ce proiect! Printre alții la el participă Mike Terrana, Joel Hoekstra sau Matt Bissonette. Dacă o țin așa atunci va fi un album care să nu lipsească din colecția iubitorului de rock. Oamenii își știu bine treaba, Terrana și muzica clasică se împacă bine, a bătut pentru Tarja pe tema asta, deci totul bine. Piesă de ascultat, album de așteptat.

Nachtmuse – Solemn Songs of Nightsky & Sea (2022)

Cevașilea metal simfonic sosit tocmai din Canada. Adică nu tocmai, distanțele în ziua de azi nu mai contează. Well, un disc slab, slab de tot, făcut doar ca să fie, împrumutând mai mult din power decât din altele și sfârșind tragic într-o plictiseală de zile mari. Am avut de zeci de ori tendința de a trece la altceva, e tare greu de ascultat.

Leave The Dead – The Cicada King (2022)

Thrash din Noua Zeelandă. Foarte multă ură nu duce cu el, zona aia e destul de ok, oamenii sunt pe chill, dar băieții încearcă să suplinească treaba asta care le lipsește. Sunt destul de tehnici și-și doresc și părerea mea este că le iese câte ceva. E un disc peste care se poate trece măcar o dată, are câte ceva de spus.

Invoke – Deo Ignoto (2022)

Black metal, Portugalia, ei spun că și melodic. Eu nu-mi dau seama dacă poate fi neapărat de trecut la genul de albume melodice însă pot spune cât se poate de clar că nu este cine știe de capul lui. Pe undeva chiar m-am plictisit, este drept însă că nu așteptam cine știe ce de la acest disc. Am fost mai puțin dezamăgit, na.

Mortalis – From the Cryogenics (2021)

Uuu, ceva frumos, niște heavy/speed cum auzeam pe vremuri, implementat de ceva americani. Desigur, și cu mici apucături de thrash, de ce nu? Discul sună ca pe vremuri, are un sound care seamănă cu cel de pe primul album Metallica, treaba asta le-a ieșit. Cu muzica e mai greu, nu poți face nimic, dar chiar și așa merită ascultat măcar o dată.

Necrophagous – In Chaos Ascend (2022)

Technical death metal suedez. Nu-i neapărat technical, cel puțin nu după părerea mea, dar este un album care-i de death și arată din plin asta, măcar aici au reușit. Agresiv și pe viteză, cu un vocal care știe ce face și o producție care ajută din plin, discul este unul de ascultat sâmbătă dimineața la cafea, alături de toți vecinii.

Riverwood – Shadows and Flames (2022)

Progresiv/folk de la egipteni. Nope, nu glumesc, chiar de la ei. Și nu glumesc, cam aia este combinația de sunete auzită acolo. Na, asta le place, asta cântă. Discul nu este rău mai ales prin prezența elementelor folclorice orientale, unele care dau un pic de haz chiar și acolo unde nu există haz. Eu l-aș mai asculta o dată și aș zice și că-l recomand.

Infected Rain – Ecdysis (2022)

Nici nu mai știu al câtelea album de studio al moldovenilor este ăsta. Plus că mi-e lene să caut. Cert este că ne-am trezit cu încă un disc pe cap. N-am sărit în sus de bucurie ascultându-l dar trebuie spus că nici nu este un disc pe care să-l dai rapid deoparte, merită ceva atenție. Na, acum depinde fiecare, eu personal l-am găsit plictisitor.

4 thoughts on “Din drum #276

  1. Necrophagous, i’am ascultat și sincer mi’au plăcut mult. Mult de tot.
    Infected Rain, sub albumul lor cel mai bun “86” dar deloc slab. Mie mi’au plăcut.Dar eu ascult cu placere genul.
    Eu am redescoperit doomul, stonerul și mă bucur pentru că îl pierdusem.
    Să bagi o.ureche la Wilderun – Epigone, o lecție de muzică, cel puțin pentru mine.

    Liked by 1 person

    1. Vedem, vedem. Intru pe linie dreaptă cu niște chestii, sper să am timp să mai ascult și să scriu. Și culmea, am promis că scriu mai mult anul ăsta și nu doar de muzică :))

      Like

  2. La Mortalis după ce am trecut prin album am crezut că este vreo trupă tribut. Dar albumul chiar mi’a plăcut, nu m-au deranjat influentele Metallica. Bun.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s