Din drum #272

Efpix – No More Remorse (2021)

Industrial și ceva melodic death, trupa vine din Rusia. Departe de a fi stilul meu, chiar foarte departe, însă trebuie să spun că trupa sună chiar bine. Este legată, se vede că știu destul de bine ceea ce fac și aș spune că și producția le face bine, sună a ce trebuie să sune. Merge trecut o dată peste el.

Wotam – Pandemonium (2021)

Thrash mexican. Băieții ar avea ceva idei, chiar dacă nu neapărat noi, doar că pe undeva reușesc să dea cu ele de pământ. Producția este sărăcuță bine, nu ajută deloc, iar vocea aia ar putea lipsi de-acolo, n-are nici o legătură cu discul și nu cred că băiatul simte așa cum trebuie piesele. Păcat, mai rar să vezi un disc asasinat când el ar putea fi de fapt bun.

Usurper – Master of the Realm (2021)

NWOBHM de la o trupă britanică. M-am distrat, recunosc că m-am distrat destul de bine. Albumul sună exact ca atunc, ideile sunt puține și deloc bune, exact ca atunci, vocea încearcă să fie pe lângă Dickinson, interpretarea are ceva de Maiden în ea. Treceți mai departe, e păcat să vă pierdeți vremea cu discul ăsta, este sinistru de slab.

Serpent Lord – Apocrypha (2021)

Un fel de heavy cu elemente epice și o voce ce ar vrea să meargă spre King Diamond, sosind din Grecia. Rar am auzit disc mai prost ca ăsta. Fără idei, prost interpretat, prost mixat, iar de vocea aia nu zic nimic, e capabilă să te enerveze chiar mai tare decât a lui KD, ceea ce este greu de crezut că se poate întâmpla. Uite că se întâmplă.

Artfx – Turning Point (2021)

Thrash și cu ceva progresiv, sau se poate spune că thrash ceva mai tehnic și mai evoluat, totul sosind din Belgia. Nu mi-a plăcut deloc albumul ăsta. Nu este rău, nu este rău deloc, dar are ceva care te face ca la final să rămâi foarte indiferent. Idei sunt, producție cât să nu se dea cu el de asfalt, vocea nu este, doar că ceva nu le-a ieșit.

Cesja – Psyche (2021)

Black metal polonez. Am ascultat acest disc pentru că na, de acolo vin multe chestii interesante și simpatice în materie de metale mai feroase. Din nefericire discul ăsta nu este unul dintre ele. Vocea e varză, producția este absolut sinistră, așa ceva pot face și eu acasă, ba chiar am senzația că-mi iese mai bine. Trist album, de o prostie infinită.

Kosmodome – Kosmodome (2021)

Progresiv, albumul vine din Norvegia. Un album care se dorește dus către psihedelic, către atmosfera albumelor de atunci. Și recunosc, le iese câte ceva, pe unele piese te simți ca și cum ai asculta The Doors din ăla bun, pe ciuperci. Pentru vremurile alea aș spune că merită ascultat. E făcut bine, e produs bine, are ce să ofere.

Bloody Monroe – Some Like It Heavy (2021)

Nu prea știu pe unde să bag albumul ăsta, s-au cam chinuit să nu știe ce cântă acolo, dar la modul generic aș spune că este heavy. Și vine din Canada. Slab disc, slab până la “trec la următorul, dă-l în pana mea de disc”. Unele treburi chiar ar trebui să nu existe pe piață și unii oameni ar trebui să nu se apuce de cântat.

Vitrified Entity – Eternal Vitreous Dissolve (2021)

Un album instrumental de thrash/progresiv, album care sosește din Canada. Poate că la prima vedere ar trebui să mă declar mulțumit de el, nu este chiar rău, nu este chiar de aruncat. Însă totul este foarte repetitiv, tobele alea sună ca naiba iar chitara este departe de a fi așa de tehnică pe cât crede trupa. Poate data viitoare le iese mai bine.

Krzysztof Lepiarczyk – 40 (2021)

Progresiv din Polonia, numele spune tot ce trebuie despre proveniență. Foarte liric acest disc, foarte moale, foarte de suflet, cu o atmosferă caldă, dar destul de întunecată. Eu zic că merită ascultat măcar o dată, are ce spune și o face bine acolo unde reușește să spună. Na, se face muzică pe la vecini.

Stormkeep – Tales Of Othertime (2021) *album semnalat*

Black metal melodic, Statele Unite ale Suei. Primul album de studio al trupei, unul ce vine după un demo și un EP. Un album deloc rău și mixat extrem de bine pentru un disc de debut. Bine, nu aduce cine știe ce minuni pe gen, dar ceea ce face e bine și decent și merită o ascultare. Dacă ești fan al genului aș spune chiar că e păcat să-l ratezi.

Ancient Mastery – Chapter One: Across the Mountains of the Drämmarskol (2021) *album semnalat*

Black metal cu apucături epic, discul vine de la un austriac, nu-mi dau seama dacă el face totul, doar că el e singurul care apare când este vorba de trupă. Sau proiect. Ce să zic, e un disc de black din ăla gen de bază, raw, și asta se vede de la producție până la interpretare. Aș spune că și ăsta merită ascultat, sunt lucruri bune pe el.

Aephanemer – A Dream of Wilderness (2021) *album semnalat*

Simfo-melodic death, Franța, al treilea album de studio al trupei. Poate unul dintre cele mai bune albume ascultate de ceva vreme încoace și venind vorba de francezi aș spune că asta nu mă miră. Are tot ce trebuie și reușește să fie actual și plăcut chiar și-n situația în care nu sare-n sus de genialitate. Bun de tot, foarte bun.

Black Soul Horde – Horrors from the Void (2021) *album semnalat*

Al treilea album de heavy/power al unei trupe grecești. Nu m-a bucurat cine știe ce, mi-e clar care-i treaba cu genul ăsta, însă trebuie spus că față de alte albume de profil are ceva pași în față, adică-i mai mult decât acceptabil. Poate chiar digerabil, asta chiar dacă te plictisește după primele două piese, iar producția e praștie. Na, dați-i o șansă, poate place.

Wolftopia – Ways of the Pack (2021)

Melodic death metal, Finlanda. Primul lor album de studio, sosit după un EP și un single. Un disc extrem de bun, unul care reușește să te țină fără probleme atent, alert, în priză, chiar dacă nu propune nimic nou. Bine, nu e genul de stil unde se mai poate improviza. Discul este ajutat și de producție, merită măcar o ascultare.

7 thoughts on “Din drum #272

  1. Dau repede după prima fisă.

    Wolftopia, patru piese am ascultat su mi’a fost de ajuns. Pus pe listă, au intrat ca focul.
    Știi prea bine că eu consider că metalul extrem este sigurul cu adevărat viu.
    Efpix, două piese și îți pot spune că o să îmi placă. La mine este aproape ca și preferințe. Nu este greu, eu ascult frecvent NU metal, hardcore așa că la mine intră.

    Liked by 1 person

  2. Krzysztof Lepiarczyk, ascultat în mașină. Sună bine, bine. Moale, liric cum spui tu dar merge uns.Ce ar merge pe autobahn cu nori căzând pe capotă.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s