Din drum #268

Expired – The Reaper’s Line (2021)

Ceva thrash experimental din Canada. Nimic deosebit, producția e nefericită, ideile sunt puține, iar vocea nu ajută deloc albumul, am senzația că chiar îl îngroapă. Na, ce să faci, asta este.Aș recomanda însă o ascultare pentru a vedea o încercare de combinație a unor lucruri care în mâna unei trupe mai experimentate poate ar fi ieșit mai bine…

Stormkeep – Tales of Othertime (2021)

Ceva black metal mai melodic, provenit de la americani. Și e chiar melodic, multe dintre treburile astea declarate melodice sunt departe de a fi așa. Un album slăbuț, cu foarte puține lucruri bune, aproape de neluat în seamă. Păcat de voce, părerea mea este că merita ceva mai bun decât a primit să interpreteze.

Synapse – Singularities (2021)

Progresiv din ăla moale, destul de accesibil, provenit din Franța, la care se mai adaugă ceva sonorități mai dure, să fie. Un album care nu este deloc rău făcut, aș spune că e mai bine decât mă așteptam, indiferent dacă-n progresiv nu prea se mai poate spune nimic după Dream Theater. Merită ascultat, nu cere prea multe, e decent și liniștit.

Colonnelli – Iniezione Meccanica Continua (2021)

Thrash italienesc, în italiană. Acum ce să zic, e foarte greu să auzi limba asta pe asemenea muzică, însă nu ai ce face dacă vrei să auzi ce se poate face. Albumul însă nu este cine știe, e foarte diluat, thrash-ul se amestecă cu destule lucruri care nu ar avea ce să caute alături de el. Și nici vocea nu este cine știe ce. Poate data viitoare le iese, semne bune sunt.

Jethro Tull – Shoshana Sleeping (2021 – single)

Single ce provine de pe noul album al trupei, un album care cred că apare după vreo 20 de ani de tăcere discografică. Nu m-a dat pe spate dar pot spune că avem acolo un Jethro Tull autentic, nimic în plus sau în minus. Băieții reușesc să păstreze ceea ce le-a dat identitate, nu ies din ceea ce știu să facă și asta e bine pentru fani și istorie. De ascultat.

Myria – Mankind/Obsolete (2021)

Melodic death metal din Panama. Panama, nene. Și zic eu că e bine de tot ce am auzit acolo. Aduce foarte mult a vremurile de altădată, sound-ul ăla bun și pur, bate de multe ori în thrash, vocea este excelentă, ideile sunt bine puse la punct și se vede că trupa are chef de cântat. Băi, Panama. Și iar mă gândesc la ce jale e în rocu’ românesc…

Bestial Invasion – The Divine Comedy: Inferno (2021)

Ucraina și technical thrash metal. Yup. Și chiar a fost tehnic ce am ascultat eu aici. Dar cam asta este și tot ce oferă albumul. Idei multe nu au, interpretarea este așa cum este și nici producția nu este cine știe. Practic au băgat ceva thrash de bază, au mai adăugat niște bucăți de progresiv și cică au scos album. Nu ajunge.

Atomic Love Reactor – Creation Of A Masterpeace (2021)

Hard-rock din Suedia. Cu parfum de ani ’80, cu tot ce trebuie. Cu voce de hard-rock din aia de trebuie, nu alte chestii care să înlocuiască. Albumul curge extrem de liniștit și plăcut, e una dintre cele mai bune audiții pe zona asta. Ce să zic, recomand și eu mai departe, merită să vă împiedicați un pic în el.

Primitive – Metal Baphomet (2021)

Black-thrash, Brazilia. Doamne Dumnezeule. Adică, prima chestie cu care m-am confruntat a fost producția. Nu-mi dau seama unde a fost înregistra discul ăsta. Cred că la mine în baie îl făceam mai bine, asta fără să am experiență de mixat și scule serioase. Despre muzică nu mai zic nimic, nu o poți detecta de producție. Vorbesc serios, nu se aude așa ceva…

First Fragment – Gloire Éternelle (2021) – *albumul mi-a fost recomandat*

Death metal cu influențe neoclasice, album sosit din Canada. Deși un pic cam repetitiv (deh, lungimea atrage asta) aș spune că este o bijuterie muzicală. Băieții au trecut de death-ul obișnuit, au zis să nu repete a o mia oară un album și au ajuns la acest stil absolut delicios. Nu-l ratați, chiar pierdeți ceva bun și serios. Canada să trăiască.

Resurrection Kings – Skygazer (2021)

Doi de la Dio, unul de la Dokken/Quiet Riot, unul de la Bonham. La prima vedere trupa asta trebuia să îndoaie. Numai că uneori nu este să iasă. Așa că mie nu mi-a plăcut deloc acest album cu toate că are toate numele astea mari în spate. E plictisitor, repetitiv, e făcut parcă pentru a te face să treci rapid la altceva. Nu are pic de vână, de dorință.

Heaven & Earth – V (2021)

Hard-rock melodic. Nu este un album rău, ba chiar deloc, dar este departe de a fi unul pe care să-l rețin. Sună undeva pe la zona de Bad Company and stuff, poate tocmai de aia mi-e cunoscut și nu mă pot lega de el. Dar e bun de ascultat în orice situație, nu deranjează. Vorba aia, mai conduci, mai dai cu aspiratorul, din astea…

Toby Hitchcock – Changes (2021)

American. Tot melodic, tot spre AOR, spre astea. Ăsta sună mai bine decât ăla de mai sus, doar că nici ăsta nu este perfect, nu este ce trebuie. Ideile sunt destul de puține, noroc că sunt tratate cât se poate de decent, însă la final am zis că na, n-a rămas nimic din el în mine, am trecut peste el ca peste orice altceva. Se putea mai bine, mult mai bine.

Alfonzetti – Shake My Blood (2021)

Ușurel, hard-rock, Suedia. Ușurel din toate punctele de vedere, de la idei la interpretare. Bine, hai să zic că la interpretare stau cel mai bine dintre toate capitolele. Cu ideile nu le iese deloc, producția bună nu ajută la acoperitul lipsei totale de inventivitate, așa că avem din nou alt album care s-a mai cântat. Păcat, promitea mai mult. Pe undeva aduc tare a Stones…

Lars Eric Mattsson – The Outsider (2021)

Orice ar fi putut fi albumul ăsta, nu este. Nu este pentru că a fost nenorocit de voce. Sau de voci. Sau ce naiba o fi acolo. Altfel avem hard, heavy, progresiv din Finlanda și după a doua piesă deja mă întrebam când se termină și dacă mai are rost să-l ascult. Searbăd, sălciu, trist, repetitiv, de toate…

Exodus – Persona Non Grata (2021)

Aș putea să spun, și nu greșesc când spun asta, că Exodus au obosit și au obosit chiar bine. Cu toate acestea reușesc un disc cel puțin în zona de thrash, una care nu mai spune de vreme bună ceva serios. Uite că a fost nevoie de niște legende pentru a avea din nou un album din ăla clasic, cu un anume sound, cu o anume voce. Pentru asta da, este perfect.

Obscura – A Valediction (2021) *albumul mi-a fost recomandat*

Thrash/death, sau mai bine zis un fel de technical trash cu influențe death. Nu mari, dar sunt. Ce să zic, instrumental nu-mi pune probleme că am ceva de rău de zis, e aproape imposibil să critici. Însă băieții nu abundă de idei (bine, nu se observă așa tare) și producția lasă de dorit. Una peste alta este totuși un album de ascultat, are ceva de spus.

Alustrium – A Monument to Silence (2021) *albumul mi-a fost recomandat*

Albumul sună pe undeva pe lângă First Fragment, băieții de mai sus. Nu este deloc un disc rău, m-a prins mult mai puțin predispus la durități decât m-a prins cel de sus, dar este un album absolut decent, dacă nu peste decent. Merită ascultat, au vână, au ceva idei, au vocal bun și nu-i trădează nici producția.

Impure Wihelmina – Antidote (2021) *albumul mi-a fost recomandat*

Post-metal/doom, sau post-metal cu ceva doom sau orice gen a mai apărut între timp și exprimă împreunarea dintre cele două deja enunțate. Nu sună deloc rău, și asta în ciuda faptului că de genul ăsta nu mă lipesc foarte des. E ceva acolo ce mă face să ascult și a doua oară albumul, ceea ce voi face fără mari probleme. E bine ce-am auzit, bine rău.

30 thoughts on “Din drum #268

  1. Sal! O să bag urechea, mai ales, in hard rock urile alea. Bro, îmi este dor de ceva de gen, bine făcut, tare de tot.Un heavy, un hard rock, ceva acolo să mă faca să sar.
    Să știi că în post metal, nici eu nu eram foarte apropiat, am găsit chestii bune de tot.
    Dar sunt ușurat acum, mi’a spus Krossfire, că powerul își revine, că Sabaton este cea mai vândută trupă din Europa, practic nu mai am gheara aia în suflet,mă macina asta cu powerul. I’am văzut pe Sabaton de 3 ori live, fac spectacol, se aud bine dar pentru mine toate melodiile sunt aproape xeroxate. Brainstorm, tot pentru mine, sunt mult peste, muzical.
    Revin si merci pentru listă. Poate doamna ta îți confisca ps4 să mai stai și pe frontul muzical.
    Te salut.

    Liked by 1 person

    1. Doamna nu-mi confiscă Xbox-ul că vorba aia, ea mi l-a făcut cadou :))
      În rest sunt sigur că power-ul își revine: mai horcăie o dată și aia a fost. Sau măcar așa sper să fie, mă feresc de albume de power ca musca de miere :))

      Like

      1. Las’ că m-a pleznit Kross cu Beast in black, că își adună fani. Păi dacă fanii ABBA si BoneyM nu prea au ce să mai asculte.

        Like

  2. Myria, pff, buni. Eu nu’s genul ca în timpurile bune,la cum dau din instrumente, ar fi fost buni si atunci așa cum sunt si acum. Puși pe listă.
    Atomic Love Reactor, am mai zis noi că au făcut ăștia schimb de poli muzicali. Băieții stiu ce fac, le’a ieșit bine albumul. Mi’au dat o stare bună. L’am ascultat în timp ce faceam sosul bolognese.Am fost o bucatareasa veselă, veselă.

    Like

    1. Și-ai să râzi, la Myria am ales să ascult albumul acela doar pentru că trupa poartă același nume cu cel al produselor de mâna a doua ce au ca proprietar Altex :))

      Like

  3. Synapse, ihii, am reușit să ascult. Este ok, oamenii stiu muzică, pot avea stări in care pot asculta așa ceva. Acum, mno, comparația cu DT îmi pare invalidanta din start. Ăia au pus borna, nu trebuie să îi comparăm pe alții cu ei. Ăștia noi sunt buni? să îi lasăm.

    Liked by 1 person

  4. Uite, progresivii ăștia chiar mi’au plăcut :Sermon, Birth of the Marvellous, engleji. Sunt cu multe nivele sub DT si SoA, don’t care, mie mi’au plăcut. Eu nu sunt cu legacy, tradition of.. îmi plac sau nu.

    Like

  5. Șefu la Mafia, bagă o ureche Tower, Shock to the System, un heavy cu speed metal din ăla bun, mai early speed asa, cu o brunetă bună de luat acasă, să’ru mâna doamna, glume de tractorist.

    Like

    1. Hai să-ți dau eu ceva ce nu ai să regreți, ce zici? 🙂 Și scrie-mi imediat ce asculți, sunt tare curios.
      Se dă piesa de mai jos. Apărută azi.

      Tony Iommi. Nu discutăm, știm cine este.

      Ei… Xerjoff (ce apare acolo) este o marcă de parfumuri de lux. Marcă pusă pe picioare de Sergio Momo. Care Sergio Momo e băiatul celălalt de la chitară. Yup, da, ăla mai mic și mai chel care-l dă pe Iommi cu parfum pe mână și care face primul solo. Care piesă nu știm încă foarte bine dacă este advertising pentru brand sau pentru un nou parfum (Scent of Dark).

      Eu zic că muzica trebuie închisă, asta a fost, a trecut Tony Iommi pe aici 🙂

      PS – Nu am văzut în viața mea așa ceva. Iar dacă asta este lansare de parfum, atunci trebuie ca-n România să închidem și agențiile de publicitate.

      Enjoy, man. Și aștept 🙂

      Like

      1. Vai de capul meu, nu stiu cum să spun dar piesa ar trebui să fie imnul doom metalului, că este doom acolo din ăla de maeștri . Este atât de sus piesa, atât de sus.Nu îmi găsesc cuvintele.
        Si după așa ceva să asculți Trooper.

        Liked by 1 person

      2. Nici nu știu ce să spun. Sunt pe repeat. Nu am o reacție clară. Dar ce simt este că… ăăă, nu trebuie să li se dea tuturor drumul în muzică. Și dacă este spot publicitar aș spune că este și mai grav. Nu, chiar vreau să cred că așa ceva nu există… 🙂

        Like

  6. Bro, indiferent ce spui, acolo este destul doom sau early doom, se văd rădăcinile alea depresive ale BS, se simte cum cade greu sunetul . Dar cum este totul așezat, frate. Nu stiu dacă cineva ar putea avea atâta inspirație să țină ștacheta atât de sus un album întreg. Ar fi inuman.

    Like

  7. Sincer, cred că este advertising pentru parfum. Poți construi orice mister pe masterpieceul ăsta, de la parfum la Prince of Persia.

    Like

  8. Am fost pe repeat până la doispe noaptea, m-a găsit soția țopăind, prin casă, pe întuneric, cu căștile pe urechi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s