Democrația, desigur…

Pawn Stars, History..

Vine un tip cu un afiș despre care spune că este afișul concertului de la Surf Ballroom, din 1959.

Pentru cine nu știe, este vorba despre concertul de dinainte de evenimentul “The Day The Music Died”, ultimul în care aveau să cânte Buddy Holly, Ritchie Valens și J.P. Richardson. Imediat după concert cei trei se urcau într-un avion și acesta se prăbușea, ei mureau împreună, de aici și “ziua în care s-a oprit muzica”, termen folosit pentru prima oară de Don McLean în “American pie”. Piesa, nu filmul.

Ei, și băieții de la Pawn Stars cheamă un specialist. Unul care de peste 30 de ani activează în zona de rock memorabilia. Vine ăsta, se uită la afiș și explică în trei fraze motivul pentru care afișul NU poate proveni de la acel concert: concertul a fost făcut “din drum”, pe neașteptate, anunțat în ultima clipă, deci nu avea cum să beneficieze de un afiș, nu s-au făcut, nimeni nu a văzut vreodată așa ceva.

Normal, Pawn Stars nu sunt interesați de obiect, nu are valoare, nu există nici o logică în a-l achiziționa.

Clientul, după ce aude asta: “Afișul este autentic. Desigur, specialistul are dreptul la opinia sa, dar afișul este autentic chiar dacă el spune altceva“.

Următorul client, în aceeași emisiune.

Ăsta avea un document unde conta semnătura. Un secretar de stat sau ex-președinte, uite că am uitat. Vine expertul. Zeci de ani de experiență în semnături, bază de date, omul știe semnăturile de la tinerețe pân’ la bătrânețe. Se uită la curbe, la apăsare, la astea, conclude că nu este semnătura originală, cel mai probabil este făcută de secretara sa care știa să-l semneze și-l mai scutea când venea vorba de lucruri nu atât de importante.

Normal, Pawn Stars nu sunt interesați de obiect, nu are valoare, nu există nici o logică în a-l achiziționa.

Clientul, după ce aude asta: “Eu știu că semnătura este originală, expertul poate spune ce vrea. Am să o autentific în altă parte și voi obține prețul cerut pe ea. Dar oricine are dreptul la o opinie”.

România, acum. TPU. Mesaj lăsat acolo de o doamnă, user @biankabia:

Pot face vaccinul pentru covid daca sunt insarcinata?
Medicul imi spune sa-l fac.
Dar eu nu am incredere.
A incercat cineva sa faca vaccinul in timpul sarcinii? Se poate intampla ceva rau?

Ești însărcinată. Te duci la medic. Medicul spune că nu este o problemă să faci vaccinul. Dar tu nu ai încredere în el. Și alegi să vii să întrebi ceva medical pe internet, pe unul dintre site-urile unde cantitatea de cretini pe centrimetrul pătrat de text este absolut înspăimântătoare. Medicul? Dă-l dracu’, ce știe el despre vaccinuri și sănătate, hai să mă duc pe TPU! Păi să nu-ți vină să-i urezi să i se întâmple ceva rău ca să nu mai aducă încă unul ca ea pe lume?

Pe măsură de democrația a lăsat orice neterminat să aibă convingeri (convingeri, nu păreri, a avea păreri e ceva benign, convingerile sunt problema), specialiștii, cei care se pricep cu adevărat la ceva, au căzut în derizoriu. Ba chiar sunt momente, multe momente în care sunt ironizați. Dă-i dreaq de proști cu școala lor cu tot, noi am citit altceva, noi credem altceva, pe internet “scrie o treabă”. Vorba aia, are dreptul la opinia lui, dar să ne scutească.

Noi muncim, nu gândim, vă mai amintiți? Ura mânuitorului de târnăcop pentru mânuitorul de creier este azi mult mai puternică decât pe vremea în care Iliescu chema minerii la București. Pe atunci nu erau organizați. Pe atunci nu exista încă această corectitudine politică care te obligă să accepți că unul care nu știe să scrie și gândească are și el dreptul de-ați decide inclusiv viața ta.

Orice idiot are dreptul de a spune ceva. Cum am zis mai sus, problema este că dispune de convingeri. Democrația l-a lăsat să conteze. Nu oamenii sunt problema, nu neapărat, ci sistemul care nu mai știe să discearnă oamenii. De aia și suntem, noi mai mult ca alții, unde suntem. Imbecilii nu au multe argumente, dar îl au pe cel principal: numărul. Să nu vă mirați de ceea ce urmează. Va fi din ce în ce mai rău.

Idiocracy is here. Embrace the inevitable.

Soluția? Nu avem. Democrația nu permite una. Sper că în continuare vă place.

Democrația, desigur…

5 thoughts on “Democrația, desigur…

  1. Mai nasol când medicii de familie, personalul medical din spitale care opune rezistență vaccinarii mai ceva ca ăla de la Termopile, care fac fake vaccin ca in filmele porno, fake taxi, cu aia ce facem? Cu țara condusa de antivaxxeri, adoratori de moaște, cu ăștia ce facem?
    Bun text, bro, poate lasi procrastinarea si te apuci serios la ce ești tu foarte bun. Scris.
    Eu dau link pe unde pot.

    Like

    1. Well, să explic…

      21 de ani am fost jurnalist. Am avut și noroc, 13 dintre ei i-am petrecut la o publicație de afară. Condusă de români, pentru românii de acolo, dar făcută ca acolo. Cu premii, cu din astea.
      Alți vreo 6 am făcut PR. Cu premii, cu din astea.

      Îmi place să scriu. Sunt autor publicat. Sunt autor premiat. Sunt un om care a jurizat niște premii literare.

      Și am devenit “aitist”. M-am cantonat aici și am lăsat totul deoparte. Știi tu, siguranța financiară nu se compară cu nimic. M-aș întoarce mâine-n presă dacă nu aș fi iar plătit o dată la 3 luni și dacă nu aș avea minimum pe economie la vedere și restul la plic. M-aș întoarce mâine la literatură dacă aș mai simți că am de ce, dar nu mai simt nici asta deși am o mie de idei în mine.

      M-aș întoarce mâine la mine, căci acel “mine” este ceea ce m-ar face fericit mai mult decât orice altceva pe lume.

      Însă cred că am devenit un nene cu nevoi simple, ca ministrul ăla. Nu neapărat de 10k pe lună, dar na :)) Așa că probabil că sunt un “mine” pentru zilele astea și cele care vin, nu pentru cele care au trecut. E oricum un avans, sunt pregătit 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s