Un Certain…

Mi-arunc o privire spre România și am în față filmul Aurora. Un film excelent. Pentru câteva secunde Cristi Puiu ne-arată pula, restul de 3 ore și ceva de peliculă sunt inutile. Cam așa este România acum. Este vorba despre arătatul pulii. Orice după asta, și oricât ar dura, este doar ceva de decor.

Politicienii și-o arată singuri, pe undeva încă mai există în ei o atavică necesitate de auto-admirare. Desigur, este ciudat să-i vezi pe unii ca Rareș Bogdan sau Nicușor Dan făcând sau măcar mimând că fac asta, dar se întâmplă. După ce s-au plictisit să se uite la ea, ei, politicienii încep să și-o arate între ei. Acolo începe distracția. Darth Vader vs. Luke Skywalker. Desigur, sabia le poate fi mai strâmbă, mai cocârjată sau mai nelubrifiată, dar ce contează, totul este să se măsoare între ei. Asta ne duce către nivelul următor, ăla în care politicienii ne-o arată nouă. Vorba aia, să nu fim cretini, nota de plată a pulilor lor o achităm noi. Prin ghiseul.ro, direct din aplicația bancară, la coadă la instituții, na, fiecare cum poate și știe.

Și de aici încep cele mai mișto câteva secunde ale țării. Aia în care noi, cetățenii, ne arătăm pula unul altuia. Cocoțați pe baricade mai mult sau mai puțin rezistente, ne-o arătăm unul altuia. Momentan în topuri este treaba asta cu vaccinul, ăia vaccinați și apretați râd de ăia nespălați și mirositori care nu s-au vaccinat. Mi-aș dori din tot sufletul ca peste ceva ani de zile să continuăm să râdem. În genere și privind cinic și aplicat aș spune că nu știm ce am făcut și nu știm cu ce am făcut, dar pe moment râdem. Unii mai puțin, alții mai mult. Om vedea la final dacă mai facem asta. Poate ne-alegem cu câteva secunde. Poate ne-alegem cu câteva ore.

Asta-i România mea la ora actuală. Pula lui Cristi Puiu, nimic mai mult. Mai mare sau mai mică, mai alfabetizată sau nu, mai curată sau nu, realitatea este că ne-o trimitem unul altuia din cada din care interpretăm ultimul hit al lui Guță, molfăind liniștiți niște mititei a căror culoare începe să bată spre verde și a căror consistență este greu de determinat până și prin metoda izotopului de carbon simplă.

Cert este că în toate acestea există și o parte bună.

Așa cum pelicula lu Cristi Puiu a fost nominalizată pentru un anumit premiu care să exprime consistența în arta pe care o practică, așa și România este nominalizată pentru premiile ce analizează întregul ei ca societate, modalitatea în care funcționează ea, aplecarea ei spre evoluție. Nimic deosebit de altfel față de onoarea pentru care a fost propus Cristi Puiu. Ah, ba, diferă numele.

Al nostru se cheamă Un Certain Retard.

12 thoughts on “Un Certain…

  1. Toate filmele românești post decembriste îmi par o oglindă a societății, mizerabile, false, lipsite de speranța unui happy end. Dacă te’ai uitat la filmul ăla prietenii tăi ar trebui să facă o matriță si să îți bata o medalie.Romania este moartă, noi doar o mai scuturăm să pară vie. Cam ca scroafa din coteț.
    Acum la treburi plăcute, am ascultat ultimul Archspire, Bleed the Future. Tehnical death, bun tare. Bun, bro, bun.
    Massacre, Resurgence, am trecut si prin ăștia. Sincer, ascultabil dar uitabil.
    Si reascultat cu o reală încântare :1914, Where Fear and Weapons Meet. Epic, fkn, epic.
    Este bine ca ne’au rămas rock-ul si filmele. Încă suntem norocoși.

    Like

    1. M-am uitat. M-am uitat că-mi place filmul și na, a fost hype mare cu filmul ăla. Doamne Dumnezeule prin ce-am trecut.
      Cum am zis, după Revoluție merită Filantropica, dar știm bine de unde vine și ăla, tot din tarele care le ducem cu noi, și Câini, cu totul altceva și cu niște Gheorghe Visu și Vlad Ivanov absolut impecabili. Fă-ți timp pentru Câini și nu cred că mă vei înjura 🙂

      Reținut muzicile 🙂

      Like

  2. Blogul tău merită mai mult. Poate dacă ai scrie zilnic. Ură ai, voma îți stă de ani în gât, ai din ce să arunci cuvinte.

    Like

  3. Ăăă, nu se poate dom’le, tu nu ai făcut niciun review la Archspire? Nu ai pus urechea pe Rentless Mutation? Masterpieceu din 2017? Vă rugăm deosebit de frumos să vă îndreptați comportamentul. 🤣🤣🤣
    O zi faină să ai.

    Like

  4. Am 2 amintiri faine cu Cristi Puiu, de la aceeasi intalnire. Prin 2012 el preda la facultatea de sociologie, ceva curs de antropologie vizuala. Pe langa curs, a mai avut si niste intalniri cu studentii si absolventii. M-am dus si eu cam pe atunci, ca na, eram fan Cristi Puiu.

    Si tin minte 2 chestii de la acea intalnire.

    1. Ne-a povestit cum de a jucat in Aurora. Spunea ca era SINGURUL om din aceasta lume care a inteles acel rol. Oricine venea la casting dovedea ca n-a inteles nimic. Asa ca a fost “nevoit” sa joace el. Ceea ce nu regreta, dimpotriva.

    2. L-am intrebat PERSONAL de durata filmelor. Marfa si Banii, Moartea Domnului Lazarescu, Aurora. Durata filmelor tot creste. Il intrebam si daca ar trebui sa ne asteptam la un urmator film mai lung decat Aurora.
    Omul a tacut 1 minut, toata sala astepta cu nerabdare replica lui, apoi a zis calm: Aurora e mai scurt decat Mihai Viteazu.

    Asta e Cristi Puiu. Da’ io-l ador ca om. Si nu doar pt faza de la TIFF 2020, ci dintotdeauna. #FanDeMic pe bune! 🙂

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s