Din drum #244

Temple Balls – Pyromide (2021)

Finlandezi pe hard-rock/AOR. Inspirat album, chiar inspirat bine. Nu este nimic genial pe el doar că-ți dă o stare de bine când îl asculți. Lucrurile sunt bine puse la punct, engleza este perfectă (nu că ar mira), aranjamentele sunt ce trebuie să fie. Agreabil, cel puțin agreabil.

Cannibal Corpse – Violence Unimagined (2021)

La ce vă așteptați de la Cannibal Corpse? Exact la ceea ce livrează, desigur. Poate un pic mai diluat, poate cu pedala mai puțin apăsată pe viteză ca pe vremuri, poate nu neapărat cu foarte multe idei noi (dar hei, ce idei să mai ai pe genul ăsta muzical?), dar un album care le aparține fără probleme. Fanii vor fi mulțumiți de el.

Grande Royale – Carry On (2021)

Hard-rock de la suedezi, pe undeva mi s-a părut că seamănă foarte bine cu ceea ce prestau Slade pe vremuri. Nici ăsta nu este un album genial. Are ceva al său, nu-mi dau bine seama ce. Nu neg că poate fi trecut fără probleme peste el, nu se lasă deloc ținut minte la final. Se putea un pic mai bine, ce să zic. Atenție să fi fost.

Motorpsycho – Kingdom of Oblivion (2021)

Norvegieni care prestează ceva între hard-rock, progresiv și psihedelic. Adică o amestecătură cu care s-au făcut remarcate multe trupe din perioada de aur. Influențele sunt clare, nimic să fie nou, nimic să te facă să ciulești urechea. Nici sound-ul nu reușește să fie foarte aproape.

Mustasch – A Final Warning – Chapter One (2021)

Heavy cu stoner, Suedia. Nimic deosebit la acest album în afara faptului că a fost scos. Ba chiar aș spune că nici nu trebuia să apară, se putea fără nici un fel de problemă și fără el. Bine, sunt câteva lucruri pe-acolo, dar nu sunt tratate deloc cum trebuie. Producția este și ea slabă, vocea nu m-a încântat deloc.

The Vintage Caravan – Monuments (2021)

Undeva între hard-rock clasic, jazzy și ce naiba au mai pus ei pe acolo. Consider albumul ca fiind peste mai tot ce s-a scos în muzica românească. Instrumentiști buni, idei, aranjare așa cum trebuie, poate la producție se mai putea lucra puțin, dar chiar și așa nu este deloc. Era să uit, trupa vine din Islanda, acest leagăn de rock…

Mr. Zsolt – Rock Symphony (2018)

Albumul mi-a căzut întâmplător în mână. Nu am reușit să aflu cine este mai exact domnul, pot spune doar că este maghiar. Și că a reușit un album tare bun, de hard-rock și mai ales de neoclasic. Trece bine prin genuri, nu complică inutil și se vede că are suflet, îl pune acolo, în ceea ce face. Bine, bine de tot.

8 thoughts on “Din drum #244

  1. Temple Balls, ușurel, de vară.
    Cannibal Corpse, se vede uzura. Nu că ar fi un album prost, dimpotrivă.
    Mr. Zsolt, ăsta m-a cam lăsat cu gura căscată. Și îmi pun aceeași întrebare, de ce ei da și noi nu. Bun.
    Restul skip și haidipa.
    Multumesc.

    Like

    1. Maghiarii sunt peste noi ca muzică rock. Și ca piață, și ca scenă, și ca tot. Ce cântă la Barba Negra acolo avem șanse ca noi să nu vedem vreodată. Vorba aia, m-am dus să văd Axel Rudi Pell, că pe aici… slabe șanse. Și-au băgat multe alte nume mari acolo. Plus că au instrumentiști absolut excelenți. E un mod de viață, am văzut tare mulți rockeri la Budapesta, mai ales persoane de vârsta mea, deci sunt niște generații care dau de la una la alta. Na, ce să zic…

      CC au obosit vizibil. Sunt buni, e ce trebuie, ce vrei, dar se aude și oboseala. Na, n-ai ce să faci 🙂

      Like

      1. Și mie. Au avut câteva chestii bune. Culmea, acum nu prea-mi mai spun cine știe ce. Poate că am obosit eu, habar nu am 🙂

        Like

      2. De aia muzica este frumoasă. Mie îmi plac încă Virgin Steel. Am vreo 600 de casete din perioada ’90.Si mă uit prin ele, unele banduri le-am uitat și ascult din nou. Unele îmi plac, altele nu. De ex înainte nu îi înghițeam pe Savatage, acum am două albume pe care le-am tot ascultat. Bine, aici ai și tu un oarecare merit👍.
        De multe ori au fost albume cu recenzii foarte bune pe site-urile de specialitate și mie nu îmi plăceau albumele recomandate de ăia. De asta este extraordinara muzica. Acum ascult albumele de început Running wild și Grave Digger.

        Like

      3. Grave Digger, tari de tot. Running Wild la fel, au câteva albume impecabile.
        Cât despre casete, la un moment dat aveam peste 3.000, dulapurile mele de haine conțineau doar casete în ordine alfabetică și hainele stăteau în camera alor mei, aruncate pe jos în dulapul lor. La mine era doar muzică. Pe undeva mulțumesc mp3-urilor, m-am mutat de multe ori în viața mea :))

        Like

      4. Nici nu ai avut casete 🤣.
        Ce mai vorbeam cu lumea, nu știu dacă este nostalgie, dar heavy de acum nu se mai ridică la nivelul din 90.Și nu numai în heavy. Înainte erau trupe de club care sunau bine de tot, nu vorbesc de ăia de umpleau stadioane.

        Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s