Grătaru’, nu alfabetaru’…

M-am uitat la discursul susținut în parlament (da, scriu cu “p” mic, mizeria aia nu merită pusă-n majusculă) de către Daniel Ghiță.

Da, Daniel Ghiță, azi deputat, ieri mardeiaș. Nu cred că e cazul să încercați să mă convingeți că treaba aia pe care a făcut-o el cere altceva decât să știi să dai cu pumnul și să ai rezistența necesară pentru a încasa și tu câțiva la rândul tău. Asta este tot. Orice centaur de pe stradă poate face asta. Poate nu așa de tehnic, poate nu așa de puternic, dar până la urmă este vorba strict de bătaie, nimic mai mult.

Iar azi am văzut, cei care poate nu am văzut încă asta, că Principiul lui Peter își face mereu treaba. Urcat pe laurii oamenilor bătuți, sărmanul Daniel a ajuns, din nefericire prin admirația bolnavă a populației, deputat. Decide viitorul țării. Al celor care l-au votat și care din partea mea își merită soarta, și a celor care nu l-au votat dar nu au ce face, restul sunt prea mulți.

Și iată-l pe Daniel în cea mai tare luptă a sa de până acum. Nu cu vreun alt mardeiaș ca el, cu mintea mică și pumnul mare, ci cu principiul. Și ăsta nu iartă.

Daniel Ghiță nu cred că a citit vreo carte în viața sa. Nu ceva serios, oricum. Și nu cred că a fost vreodată capabil să o citească fără a urmări fiecare cuvânt cu degetul, altfel îi fugeau ochii pe alt rând. Mai mult, nu cred sub vreo formă că Daniel Ghiță a citit și vorbit vreodată atât în viața sa. Sau că a scris atât, asta-n caz că el și-a scris treaba aia pe care a citit-o celor care au avut nefericirea să-l asculte.

Realitatea l-a pus în fața unei lupte la care poate se aștepta și pe care a văzut acum că nu o poate câștiga. Lupta cu intelectul. Lupta cu minima pregătire culturală. Lupta cu minimele acumulări de cunoștințe. Lupta cu capacitatea de a fi gata să rostești câteva cuvinte în public și să-ți asumi acest lucru. Știa că toate acestea vor veni în viața sa în clipa când a acceptat să candideze.

Ce nu știa este că pe astea nu le poți bate cu pumnul.

Când nu știi să vorbești și să citești ai pierdut dintr-o dată totul. Nu mă refer neapărat la popor, în nația noastră suntem obișnuiți să vedem că cele mai apreciate persoane sunt cele lipsite de orice pregătire, calitate, corectitudine, caracter sau coloană vertebrală. O fi pentru că așa este poporul, ce știu eu, nu poate aprecia altceva. Când nu știi să vorbești și să citești te-ai pierdut pe tine. Și asta s-a văzut azi când Daniel Ghiță, deputatul transpirat, încurcat, tremurând și schimonosind cuvintele, și-a dat seama că se uită o țară întreagă la faptul că un demnitar PSD a devenit dintr-o dată noul eșec al fugii de la școală.

Daniel Ghiță a ridicat multe la viața lui. Steagul românesc, piciorul în botul vreunui adversar, medalia, sufletul, cugetul românesc, simțirea dacică, orice treburi din astea naționaliste cu care de obicei eu personal mă șterg undeva. Ne-a vorbit și azi despre tâmpeniile astea, la fel de utile României și românilor ca și igrasia.

Din nefericire nu a ridicat vreodată și alfabetaru’.

Nu este o dramă. Ați văzut, până și el s-a dus liniștit la culcare pe scaunul pe care-l ocupă nemeritat.

Știe că poporul doarme. Și mai ales știe că-n materie de popor, ei, acestuia nu i-a păsat vreodată de alfabetar.

Grătarul a fost mereu pasiunea sa.

PS – Pentru cine nu a văzut nenorocirea las aici și clipul aferent.