Din drum #238

Twitch Of The Death Nerve – Beset By False Prophets (2021)

Îmi este greu să zic ce am ascultat. Thrash, death brutal, black, whatever. Cert este că englezii sunt supărați rău de tot pe Brexit și au ieșit cu discul ăsta la atac. Îi cam doare totul și nu lasă nimic nepovestit, aș spune că sunt tehnici, rapizi și agresivi și că cel mai probabil discul lor merită ascultat măcar o dată.

Left Hand Path – Mournful (2021)

Well, americanii nu se joacă, vin în putere, vin cu o atmosferă pe care o doresc cât se poate de apăsătoare. În mare parte le reușește, aș zice că discul se pretează chiar și la alte categorii de iubitori de metale, poate fi ascultat fără probleme. Poate printre cele mai bune din ultima perioadă deși departe de a străluci.

Eternal Knight – Road To Eternity (2021)

Mno, de la primele note alegi să te duci să asculți un alt album, atât de prost este mixat. De fapt nici nu cred că este mixat, este tras pe casetofon în sufragerie. Sunt cam sătul de mizerii din astea, ori scoți ceva să fie măcar ascultabil, ori lași pe alții. Iar vocea? Vai de capul meu, mă ofer să înregistrez eu iar albumul, gratuit.

T.U.R.N – The United Rock Nations (2021)

Albumul de debut al unei trupe care adună muzicieni de prin mai multe țări. Heavy-metal încearcă el să fie și este, însă fără a depăși punctul ăla în care începe să spună ceva. Da, nu este rău, este cumva executat decent, băieții sutn suficient de tehnici însă la final nu rămâi cu nimic după el. Păcat, erau semne că poate fi bine de tot.

Exanimis – Marionnettiste (2021)

Melodic death la bază, doar că albumul ăsta este mult mai mult de atât. Este ceva ce cred că doar francezii pot face, numai ei combină lucrurile de natura asta, numai ei le complică. Una peste alta aș spune că am avut parte de un disc excelent, disc pe care s-a cântat la modul serios.

Déhà & Chris Dalcin – Par Le Sang Et La Fin (2021)

Funeral doom belgian. Album degeaba. Nu spune nimic nou, nu aduce nimic să iasă în față, nu dialoghează deloc cu ascultătorul. Da, e mișto să mimezi disperarea acolo, și trebuie să recunosc că pe unele zone iese, dar nu poți să faci un disc doar din asta. Slab, foarte slab la final.

Karmanjakah – A Book About Itself (2021)

Progresiv de la suedezi și departe bine de tot de a fi rău. Este drept, parcă tot ce vine de acolo în materie de progresiv sună a ceva și știm a ce, dar trupa asta reușește să se descurce. Nu excelent, nu genial, dar la final știi că ai ascultat un album pare că spune ceva. Mno, distractivă oră, să zic așa.

Nebula Mori – Beyond The Event Horizon (2021)

Black atmosferic britanic, tare trist și prost. Chestii copiate după alte chestii care la rândul lor au fost copiate și ele, instrumentele alea nu sunt mânuite foarte bine, vocea ce se mai chinuie să scoată albumul din somn. Doar că na, cu o floare nu vine neapărat primăvara. Data viitoare.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s