Din drum #227

Compile – Reaching (2021)

Progresiv din Israel. Prost progresiv, tare prost. Așa de prost încât te gândești cum de au lăsat albumul ăsta să iasă pe piață. Iar vocalista aduce deservicii imense trupei, dacă ar fi cântat fără ea exact piesele astea ar fi ieșit de o mie de ori mai bine. Na, uneori se pune cineva în drum și face totul praf, știți cum este 🙂

Herlofsen – II (2021)

Hard-rock norvegian. Un hard-rock care combină elemente clare de AC/DC cu ceea ce au mai găsit și ei pe acolo pe la ei. Nu este ceva care să mă bucure foarte mult, ciorbele astea care se pun iar pe aragaz pot fi permise doar teupelor care le-au inițiat. Slab, slab de tot aș spune, merită evitat cu grație.

Sicometal – Existencia Sombria (2021)

Heavy cu apucături de metal mai solid, sosit din Argentina. Acum na, eu ce să zic, albumul este prost spre foarte prost, sună foarte gol iar cine a făcut mixajul sunt sigur că a produs măcar câteva albume Savoy, habar nu are cum trebuie să sune o trupă rock. Jale mare de tot, merită evitat chiar și dacă sunteți plătiți să-l ascultați.

Hellrock – This Is Metal (2021)

Un fel de heavy, sosit din Franța. Prima piesă este instrumentală, ciudat mod de a începe un album. Vocea nu este rea, aduce aminte de voci extrem de bune, dar păcat că muzica nu este neapărat ceva care să o facă să se simtă acasă. Trebuia ceva mai bine scris. Un album obișnuit, fără vreo calitate care să sară-n ochi.

∇ – Trinity (2021)

Black metal. Din Franța. Nu știu ce-au băieții ăia de acolo, dar nu le iese mai nimic pe zona asta. Au vrut un album sumbru, întunecat, la limita disperării. Le-a ieșit. La disperare ajungi ascultând chestia asta, sincer cred că nici fanii hardcore nu pot aprecia așa ceva. E o demență inutilă.

Xantotol – Thus Spake Zaratustra EP (2021)

Black metal polonez. Băi, ceva idei par a fi pe acolo, nu multe, genul nu permite chestia asta, dar modul în care a fost produs albumul ucide absolut tot ce ar putea fi considerat bun pe el. E o nenorocire din punct de vedere al mixului, rareori nimeresc așa ceva. E produs în ghena blocului, pe cuvânt…

DSKNT – Vacuum γ​-​Noise Transition (2021)

Supărați rău de tot băieții ăștia. Elvețieni, cred că le-au luat banii din bancă sau ceva de gen. S-au apucat de black. Și nu le iese chiar rău. Albumul e o nebunei totală, o duduială totală, dar culmea este că le iese bine, cel puțin decent. Nu poate fi ascultat ușor, vă zic de-acum.

Zebu – Reek of the Parvenu (2021)

Metal din Grecia. Ceva southern, ceva thrash, ceva alte chestii. Mno, numai ei știu de ce au combinat toate astea, mai ales că nu stăpânesc multe dintre ele. A ieșit ceva așa, la care te uiți și mustăcești neștiind foarte bine ce ai de fapt de spus.

Гран-Куражъ – Эпохи, герои и судьбы (2021)

Vă dați deja seama că-i vorba de ceva rusesc. Genul e un heavy cu power, mă rog, se merge mai mult pe heavy. E destul de diluat, de abordabil, de ușurel ce-i acolo, dar dacă se trece de bariera lingvistică aș spune că devine un album numai bun de ascultat pentru orice și oricând, te ține atent.

Joel Hoekstra’s 13 – Running Games (2021)

Chitaristul trupei Whitesnake și cel care se plimbă prin lume cu Trans-Siberian Orchestra sau Cher. Și albumul ăsta este exact ceea ce ai aștepta de la unul ca el. Hard-rock din ăla sănătos, bine făcut, care aduce al naibii de mult cu Whitesnake. Bine dozat și echilibrat, lucrat impecabil și cu niște piese care nu-s fantastice dar reușesc să fie ce trebuie. Hoekstra did it again.

Forbidden Messiah – No Hope Left (2021)

Ăsta sună ca niște albume din alea obscure de thrash din anii ’90, făcute și ele pe unde puteau fi făcute, Jale mare. Idei ar fi, ceva tehnică ar fi, nu foarte mare, dar totul este distrus de sound-ul ăla. Pana mea, solo-urile parcă-s făcute pe Ibanezuri de 400 de lei. Păcat de efort, merita mai mult.

5 thoughts on “Din drum #227

  1. Joel Hoekstra’s 13, bun de tot, îl ascult de vreo câteva zile. Omul este meseriaș bine. O plăcere.
    Am și eu o curiozitate, tu dacă vezi că prima piesă este o căzătură, perseverezi până la endu albumului?
    Oricum tot o listă din ăia de aruncat în dusmani.
    BTW, ai ascultat Kryptos? Bănuiesc că da. Păreri?

    Like

    1. Dacă este prost primele trei piese se trece la următorul, este clar că nu trebuie să mă chinui 🙂
      Hoekstra este dat naibii, se vede de ce sună Coverdale așa cum sună acum, cu el și Reb Beach e ce trebuie.
      Kryptos, desigur. Nu degeaba au mers cu Maiden în turneu, îi consider ce trebuie ca să te facă să nu te enervezi 🙂

      Like

  2. I’am văzut în ’17 la Wacken. Au fost copleșiți băieții, dar au fost la înălțime. Pe mine m-au impresionat Europe, Joey chiar a fost in formă, nu mai are vocea aia din 90 dar are suflet, încă are bucuria aia pe față.
    Eu am ajuns puturos, mă cam pup cu ce are reviuri decente la tine și nu prea mai ascult,maxim o piesa,de la mine așa.

    Like

    1. Și asta vroiam să spun, pe lângă hodorogii ca mine și alții mai puriu ca noi o grămadă de tineri care chiar știu versurile la formații a căror perioada de glorie a fost înainte sau pe aproape de venirea lor pe planetă. Iar la Final countdown a înnebunit lumea. De așteptat.

      Like

    2. Pe Europe i-am văzut și eu la București. Excelenți pentru vârsta lor. Iar ultimele albume au dat-o-n muzică mai serioasă, au terminat cu perioada aia de Spandex și chestii lacrimogene, se merge spre progresiv. E normal, au instrumentiști excelenți, John Norum este un chitarist fantastic, are un feeling excelent. Nu știu dacă știi interpretarea asta după Gary Moore, dar e singura pe care am văzut-o să aibe sufletul pus de Gary în piesă:

      Cât despre Final Countdown, na, pe aia o vor duce în spate toată viața, ei au făcut-o, ei să se descurce cu ea :))

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s