Ziua-n care-ți cunoști idolii…

Nu sunt sigur cine spunea asta, dar țin minte că un creier mai supersonic ca al meu a spus că nu e bine să vină ziua în care să ne cunoaștem cu adevărat idolii. Eminescu, aceeastă mare gogoriță a poeziei românești, spunea și el că idolii pe care-i are o nație reflectă perfect nivelul de cultură generală al acesteia.

Uite că nea Mihai a avut dreptate. Uite un idol. Uite un alt idol. De ce l-ar avea cineva idol pe Mărgineanu este greu de spus, dar uite că se poate și așa. Știu despre el doar că a scos o piesă care pare mai degrabă o manea de an ’90 cântată la scara blocului (gen aia cu “Puștoaica”) și că are un rol de țărănoi șmecherit și ciorditor într-un serial de mâna a patra. Dar este idol. Mucles, acum vorbește Mărgineanu, ăsta e artist, bă! LOL.

Avantajul Facebook-ului este că ne putem spune părerea și că, folosind diferite instrumente, ne putem asigura că aceasta ajunge la persoana respectivă. Dezavantajul este că-n 2 săptămâni totul se pierde, lumea a uitat, tag-ul este șters, poate și postarea inițială. Și tocmai de aia eu cred că putem face mai mult.

Putem să ne facem o listă a tuturor viețuitoarelor astea și să începem să le boicotăm treburile. Să nu mai cumpărăm bilete la șușanelele lor. Să nu mai călcăm acolo unde sunt ei. Să nu mai călcăm pragul cârciumilor lor. Să nu mergem pe balta lor. Să nu-i mai ajutăm sub nici o formă să trăiască (și) din munca noastră.

Sau dacă totuși ajungem pe la ei, să avem grijă să purtăm un tricou sau să avem o pancartă pe care să fie detaliate gândurile noastre de bine pentru ei. Cum ar fi “6.000 de decese nu sunt doar o statistică, Stalinule ambulant!“, pentru Bittman. “Ești la fel de talentat ca un vis erotic cu Bittman“, pentru Mărgineanu. Sau “Niciodată Brigid, întotdeauna Leana lu’ Pârțag“, pentru celălalt mare gânditor de la Hamangia cu bască, ăla al cărui păr deștept a refuzat de multă vreme să mai facă parte din teritoriu. Bine, recunosc, mesajul pentru el s-ar putea să fie mult prea subtil, mă îndoiesc serios de faptul că ar fi aflat vreodată care-i treaba cu Brigid în cultura irlandeză. Dar na, măcar ne dăm intelectuali.

Aici o să-i doară cel mai tare. La bani. Și la public. Pentru că una este să scrii pe Facebook o chestie și alta este să apari în fața sa cu ceva ce va fi văzut și înțeles și de o parte dintre ceilalți. Aici se va face diferența. Numai așa vor fi eliminate din viața publică toate ciurucurile gândirii. Ăștia nu sunt artiști. Ăștia nu sunt oameni care gândesc. Ăștia sunt niște neica nimeni nimeriți în ochii celorlalți. Ochi tociți, aproape orbi, de prea multă vreme neajutați să vadă ceea ce se petrece.

Tata, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că la porci trebuie să le dai peste rât. Avea dreptate. Am văzut asta peste tot, de la scara de bloc în fața căreia am crescut la colegii din corporația pentru care am lucrat 2 săptămâni. Altfel nu vor pricepe. Altfel nu vor înțelege. Calea lor nu este dialogul, dovadă lipsa de empatie a ideilor lor și ura reacțiilor în urma faptului că alții și-au spus o părere.

Eu am lista mea. Am adunat-o de-a lungul acestei pandemii, o verific din când în când pentru a vedea dacă oamenii nu cumva au făcut o greșeală de moment și merg înainte. Pe la ei nu mai calc. Pe ei nu-i mai plătesc. Pe ei nu-i mai întrețin. Să o facă alții. Iar dacă voi ajunge cumva, ei, atunci voi avea grijă să vin cu un mesaj.

Faceți și voi listele voastre și haideți să le explicăm oamenilor ăștia cum stă treaba. Să le arătăm că nu putem fi troaca lor de porci doar pentru că suntem de altă părere. Să le arătăm că democrația merge în ambele părți și că ea poate genera pierderi chiar și pentru cel mai puternic, cu atât mai mult cu cât el este cel care s-a așezat în fața celorlalți. Să le explicăm că împreună am fi putut reuși mai bine, dar ei nu cunosc cuvântul împreună. Să le spunem că ei, cei de pe urma cărora trăiesc, cei care stau la baza muncii despre care spune Bittman că-i este interzisă, suntem jigniți de imbecilitățile pe care le-a debitat, suntem scârbiți de cum ne-a tratat. Că vorba aia, suntem aici, la mâna virusului, și ne rugam cândva să apucăm să mai vedem un concert.

Și să fim atenți să-l vedem, totuși. Și să fim atenți să nu fie cumva vreunul al lui Bittman.

PS – Faceți la fel cu toți cei care au contestat sub vreo formă sau alta existența virusului, cu toți cei care au sugerat sub o formă sau alta că masca este botniță, nu ajută, e o conspirație sau alte tâmpenii de gen. Influenceri, bloggeri, patronul magazinului mixt de la colț, whatever. Ăștia trebuie împinși la marginea societății, au dovedit că nu sunt utili pentru ea.

8 thoughts on “Ziua-n care-ți cunoști idolii…

  1. Ăștia sunt niște măscărici abonați la banii primăriilor.Ei nu sunt artiști. Sunt lipitori. Pandemia taie adânc în buzunar. Dobitocul ăla cu Gore al lui a fost invitat la ceva digi unde a enumerat nu știu câte facultăți făcute. El este dovada vie ca învățământul romanesc scoate polidobitoci. Cu multe diplome.
    Eu nu îmi mai dau banii la categoriile subliniate de tine. Înainte de pandemiei.
    Eu mi-am întâlnit ” idolul”, într-un bar din Frankfurt. Mi-a dat autografe pe două viniluri. Era chiar fucking Lemmy from fucking Motorhead. Foarte afabil. Încă zâmbesc după atâția ani.

    Like

    1. Vai de p*** mea, Lemmy!
      Da. Da. Da.
      Eu tocmai aștept salariul ca să iau bilet de 15 euro la acusticul Metallica.
      Ăia sunt artiști. Aici? N-aș da 3 lei să văd ceva cu Mărgineanu. Sau cu Bittman.

      Like

  2. Mă gândeam să îl iau pe ăla de 25.Sa ajung acasă la pc.
    Când m-a anunțat amicu ala ca nea Lemmy este în bar era de emoție și grabă să ratez motocicleta.Oricum după ce a sesizat accentul și mi-am declinat originile, m-a întrebat dacă noi în Ro avem motociclete. Was a jk. I-as fi spus de budele din fundul curții dar ne cunoșteam de maxim un minut.

    Like

  3. Eu stau cu masca mai ceva ca ninja,pe strada, nu mai zic când fac cumpărăturile săptămânale, doar când am treaba pe câmp stau free, copiii cu masca pe strada, fac online de acasă. Cu toate riscurile și presiunile din partea școlii am refuzat să îi trimit. Ca să vină un decrepit moral ca bitman și un marginean la minte și cheliosu ala sinistru de la sinistra vacanta mare și să îmi spună că nu e bine cu mască că sunt oaie. Fmm de javre.
    Și unii visează ca o să fie mai bine că ne schimbam.

    Like

    1. Și eu. Nu mai fumez pe stradă, nu mă ating, am ajuns să stau cu masca și la birou (tocmai ne-au anunțat ieri de al nu mai știu câtelea caz în clădire), mă spăl pe mâini de nu mai știu de mine, mă dezinfectez când ies din metrou, când ajung în clădire, când ajung acasă, se uită lumea ciudat că port mască pe scara blocului (normal că port, e plin de pensionari pe care-i doare-n p*** de mască și restul) și tot așa. Și cu toate astea tot nu mă simt în siguranță și știu că tot se poate întâmpla.
      Cât despre ăia trei… muie. Pur și simplu mu**. Multă, cu pu**. Altceva nu am de zis.

      Like

  4. Și eu gândesc fix la fel, muncim ca să mâncăm nu muncim ca să avansam. Toată raportarea noastră ca indivizi se rezuma la bucate. Sau la bucate și case și plm. Tot de mat.

    Like

    1. Ah, da. Aia a fost mereu ce am văzut. De ce muncești tu, Hans? Păi pentru că concediu, pentru că îmbunătățit profesional prin cursuri, pentru că văzut lume. Aha.
      De ce muncești tu, Gheorghe? Mititei și ceafăăă! :))

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s