Țal! Țal! Țal!

Azi am fost pe la birou. A devenit un fel de stres să fac asta, îmi este teamă să ies din casă, să stau la birou, să mă întorc acasă. Am mâncat alături de două persoane, desigur, respectând distanțarea fizică (fizică, da, nu socială???), spălând și dezinfectând mâinile înainte, folosind chestii de unică folosință desigilate când ne-am așezat la masă, dar vă spun sincer că nici pe departe nu am înghițit așa cum îmi doream. E un stres acolo.

E nasol. E nasol rău de tot. Și eu încă sunt pe picioare, dar sunt alții care-s mai speriați ca mine. Și cel mai teamă mi-e de spital. Scuze, refac fraza: cel mai teamă mi-e de un spital românesc. Dacă aș lua virusul ăsta într-o țară civilizată și situația ar fi nasoală, m-aș duce spre spital cu speranță. Aici avem de toate, am văzut asta în 2015, la final de an, și partea nasoală este că tot Raed e la butoane și acum. Iar ce văd despre sistemul medical în clipa de față mă face să pricep că spitalul este doar un pat așezat într-un echilibru precar pe marginea gropii. Depinde de noroc dacă se înclină, e inutil să creadă cineva că ne putem ocupa de echilibru. Echilibru, auzi tu… păi suntem români, ne permitem să avem echilibru?

Trec la ce vreau cu adevărat să spun. Spicuiesc din ce am aflat pe parcursul acestei zile.

Clubul FCSB și jucătorii Tănase, Crețu și Miron au primit câte 5.000 lei amendă pe teme de xenofobie. La finala de Cupă cu Sepsi au strigat alături de un pușcăriaș (șeful galeriei, la el mă refer) ceva chestii drăguțe la adresa maghiarilor. Cum ar fi România este țara noastră/Și ne pi*** pe Ungaria voastră și ceva mai directul Ale, ale, ale, ale/Să-ți dăm la m***, bozgore“. Păunescu, nu alta…

Mi-aduc aminte că-n trenul internațional de Budapesta, repet asta a nu mai știu câta oară, hârtia igienică și săpunul au apărut abia în vama de la Lőkösháza. În România, adică majoritatea drumului făcut, nu am avut. Sărmanii oameni, ce puține cunosc despre lume. Și ce tare m-a durut să pricep pe propria piele câte ceva despre o altă civilizație, apropiată, aici, spre Vest, nu chiar Vest. La români nu este nevoie de hârtie igienică și săpun. Ne ștergem cu mâna și dăm pe perete. După aia ne spălăm, eventual. Prea dacic, prea ca la Adamclisi.

Elena Băsescu se bagă la deputați. Cândva, la o petrecere privată, președintele pe atunci Traian Băsescu vorbea cu mine, eram la aceeași masă. Nu eram doar noi. Am dat să mă ridic să-mi mai iau un whiskey. Mi-a spus că oricum se duce el să-și ia un pahar de vin și că i-ar face plăcere să-mi aducă și mie ce vreau. Apoi am început iar discuția. Mi-a trecut la un moment dat mâna prin păr și mi-a spus că viitorul este al vostru, al tinerilor. Avea dreptate, aveam 38 de ani. Al tinerilor este. Numai că trebuie să ai 40 de ani, să ai pizdă și să fii copila fostului președinte. Atunci da, e al tău viitorul.

Al meu nu știu unde este. De fapt greșesc. Eu nu am avut vreodată un viitor. Generația mea a fost preșul de care s-a șters toată lumea. Și pe care se șterg încă și acum câteva generații care au trăit degeaba. Și surpriză, nu mă refer strict la alea vechi.

Vlad Voiculescu, omul cu film, a anunțat că documentarul ce-i este dedicat a fost nominalizat pentru două categorii la premiile Oscar. Pe baza acestui fapt ne-a cerut apoi să semnăm pentru ei, pentru USR/PLUS. Na, are și VeVe nevoie de un scaun cald. Trebuie să devină și el ceva până la urmă, politic vorbind, nu doar brelocul unui Guvern care nu a fost cine știe ce, dar care a avut o susținere generată de o crimă. Dă-i dracului de morți, oricum nu mai pot protesta. Știți, au ars 64 de nevinovați la Colectiv și mai sunt câteva zeci de vieți afectate de tragedia aia, vă rugăm mult, nu ne trimiteți și pe noi în Parlament? Vedeți legătura, nu? Cum… nu?

Rafila vrea și el în Parlament. De la PSD. Uman și asta. Uman de-a dreptul. Abia aștept să ne mai transmită ceva. Nu am să mai fiu însă sigur de ceea ne va mai transmite. Oare ne spune ce i-a zis OMS să spună? Oare ne spune ce i-a zis Ciolacu să spună? Oare ne spune măcar un pic din ceea ce crede? Oare ce va face de acum va fi datoria sa publică sau va fi datoria sa politică? Oare atât de sărac este încât, ca profesionist, este nevoit să se bage sub poala celui mai nenorocit partid post-decembrist, ăla care a mers până la a scoate români pe stradă pentru a-i pune să bată alți români? Ups, poate trebuie să scoată români pe stradă pentru a-i pune să voteze alți români. Știți cum este, preferințele pot fi sădite…

Am citit undeva într-un colț de internet că actorii nu sunt mai presus de chelneri și nici invers. Că nu trebuie să ajutăm un actor, să facem un charity, să-l ajutăm să supraviețuiască. Pe undeva are dreptate, artiștii puteau face multe în perioada asta. Unii au făcut. Alții au preferat să stea cu mâna întinsă și să strige că trebuie să li se dea. Dar treaba asta nu mai sună deloc bine: De ce ar trebui să strâng bani să ajut artiștii și să nu strâng bani să ajut angajații din industria de hospitality, ăia care îmi dau de mâncare, la propriu? Este trist. Mi se pare trist. Am mai spus asta de câteva ori, noi muncim ca să mâncăm, alții muncesc ca să avanseze. Când apare o trupă mai de soi pe afară ne întrebăm cum de se poate asta. Uite de aia se poate, pentru că la noi singura cultură este aia care ne intră în gură, nu aia care ne iese pe gură. Doi pași mai încolo ne mirăm probabil de procentul de analfabeți funcțional. Ce actori suntem și nici nu știm și ce bine ne mai jucăm viața într-o piesă care este numai despre ipocrizie…

Îmi este scârbă de azi.

Am muncit degeaba. Muncesc degeaba, zilnic. Nimic nu se va schimba. Nici măcar pentru ei. Mă uit la ce am scris mai sus și realizez ce noroc am cu Mihaela. Nu i-am fost mereu cel mai perfect om și regret asta, dar dacă ea nu exista atunci nu aș fi avut o problemă să aleg sinuciderea. Sunt oricum mort de vreo 15 ani și nu este ca și cum nu sunt ucis în fiecare zi. Cum am zis mai sus, probabil cea mai sacrificată generație dintre toate. Asta este, am căzut la mijloc, ce să faci, istoria este vijelioasă și cere victime, trebuie să pricepi asta ca să poți să mergi înainte. Dacă ai de ce, desigur. Eu am un singur motiv, asta este tot ce a mai rămas în mine. În rest…

Familia mea oricum mă privește ca pe un schelet radioactiv de la Antipa, nu s-au chinuit ei prea mult să priceapă despre ce sunt eu. Îi înțeleg, la ce le folosea? Poate o să mai vorbesc cu mama și-mi va spune că e bucuroasă că i-au mărit pensia. Are dreptate. Să muncești atâția ani pentru țara asta și să ai o pensie de căcat este incorect. Au nevoie de ea, au dreptul la ea, au dreptul la un trai decent. O să mă bucur că ea măcar crede că o va duce mai bine. Lol.

Mi-au venit acum în minte The last train from Gun Hill și Cool Hand Luke.

Cultură, din astea. Filme.

Boss, adu-mi o ceafă, vezi să fie bine făcută, pune și trei mititei și fă și niște cartofi, da’ să nu fie plini de ulei, dă-i în p*** mea! Plătesc cu cardu’. Revolut, Monese, N26, am de toate!

Țal! Țal! Țal!

Am consumat. M-am consumat.

Pupat toți peața endependenți.

7 thoughts on “Țal! Țal! Țal!

  1. Ce faci, omule, comentezi nașpa de lumina luminilor, Voiculescu?
    Noi am ales să fim generația preș. Noi am fost acolo, jos, ei s-au șters pe noi. Că eram acolo. Enclava liberă de la Universitate nu ar fi existat dacă ar fi existat internetul. Eu nu mai votez. Un mort nu poate vota. Pot vota alții în numele lui de mort. Poate în viața asta vom avea ocazia să ciocnim o lumânare. Ca între morți.

    Like

    1. Câtă vreme există oameni care greșesc și aceste lucruri mai pot fi comentate, da, am să comentez despre oricine. Cu atât mai mult cu cât am fost implicat și eu în nenorocirea aia și nu mi-a trecut nici acum. Bine, nu va trece niciodată. Și când văd că Oscar, Colectiv, voturi mă cam apucă spumele.

      Sunt de părere că noi nu am ales nimic. Aia este, nu am putut. Generația mea (46 de ani am) a fost mereu oprită să poată schimba ceva, celelalte generații au fost mai puternice și au ales în consecință. Întâi a fost Iliescu, apoi m-am înșelat cu Constantinescu și cam asta a fost. Și acum este la fel și lucrurile vor merge înainte multă vreme. Am fost la mijloc, mereu la mijloc, prea tânăr să fac ceva când se putea face și prea târziu să mai fac ceva acum, când nu se mai poate face iar eu sunt, cum spunea Pacino, too old, too tired, too fuck**’ blind 🙂

      Vorbeam cu cineva la birou. USR-ist feroce, tinerel, cu speranțe, cu astea. Zicea că șansa pe care o vede el acum este ca noi, cei de 42-46 de ani, să intrăm în politică și să schimbăm lucrurile, ideea lui este că suntem cam singurii cu echilibrul necesar pentru asta, se teme că tinerii lui greșesc în multe. Well, să greșești e tinerește, e apanajul vârstei și e bine să treci prin asta, mai nasol e când vezi că chiar ei se sperie de ce se petrece, de ai lor.

      În rest, mai am eu ceva de la Paler. “Românul amenajează un talcioc pe orișice Golgotă”. Mno, joac-o pe asta, VeVe 🙂

      Like

  2. 47,am spus mereu că m-am simțit ca și carnea de șnițel, la mijloc, între ala de maltratezi carnea și fund de lemn.
    Să intri în politica și să fii relevant nu poți asa ușor și o știi și tu. Trebuie să cotizezi gras la partid sau să cotizeze alții și nu pe degeaba.

    Like

    1. Aia este. Exact așa. Practic ăștia mici nu și-au dat seama ce au în față și cel puțin unii dintre ei se gândesc că na, epilatul nu ajută, e nevoie de unii cu carnea încercată, să ducă greul. Doar că ăia la care se gândesc ei sunt pe la casa lor, cu problemele lor, încearcă să o ducă atât de bine cât pot, se feresc de politică mai rău decât își feresc copiii de soacră și nu au nici cea mai mică intenție de a mânca alături de porci. Preferă o masă simplă, directă, poate nu bogată, dar curată.
      Și-n plus nu au uitat cât mișto s-a făcut de ei de-a lungul anilor 🙂

      Like

  3. Ești la fel de scârbit și plin de ura ca mine. Ok, să ne trăim viața zic, cât mai este din ea,să ascultam muzică bună, să ne strângem femeile în brațe. Chestii din astea normale.

    Like

    1. Nu mai sunt normale. Dacă mai erau așa atunci deveneau normalitatea noastră. Sunt speciale. Să le păstrăm așa cum sunt. La o adică ne retragem în munți și mergem cu ele înainte 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s