Câte ceva despre regi, prinți și alți fotbaliatori…

Nimerit aseară pe Digi Sport după meciul de mare adâncime cu Norvegia, am constatat că Gheorghe Hagi era într-o formă maximă, făcând spumele care l-au consacrat deja de ceva vreme.

Trecând de visele sale cu proiecte pe termen mediu și lung despre care vorbește într-o țară care nu a avut vreodată proiecte nici măcar pe termen scurt, Hagi a mai spus ceva. Jucătorii sunt ultimii care trebuie loviți a zis domnia sa, Regele, subliniind prin această afirmație că nu ei sunt de vină pentru cele două partide prin care am trecut dar neoferind în același timp o viziune sau un nume când vine vorba de vinovați. A rămas la stadiul de proiecte, astea ne scot din belele, astea ne vor asigura că nu mai luăm două de la Islanda și patru de Norvegia.

Lucru cu care pot fi de acord. Vorba aia, Islanda nu și-a iscat echipa asta de acum din neant, a avut un proiect pentru ea, a urmărit ca echipa asta să apară și să funcționeze. Despre asta au vorbit la rândul lor și un Ladislau Boloni sau Mircea Lucescu și probabil că asta i-a împiedicat să preia naționala ori de câte ori ea s-a aflat într-o situație precară. Nici unul dintre ei nu s-ar înhăma la cârma unei echipe căreia după primele două antrenamente cu noul tehnician i se cere să bată Argentina sau Germania.

Să vorbim însă despre un proiect. Proiect care se cheamă Viitorul și care îi aparține Regelui, acestei chintesențe de înțelepciune fotbalistică. Aseară, cu Norvegia, șapte dintre jucătorii care au intrat în teren au avut o legătură directă cu Viitorul Constanța. Este vorba de Gabi Iancu, Ianis Hagi, Alexandru Cicâldău, Răzvan Marin, Alin Toșca, Cristian Manea și Alexandru Mitriță.

Spuneți-mi care dintre ăștia vi s-a părut că are ce să caute în naționala României. Culmea, din punctul meu de vedere singurul care a mișcat cât de cât a fost Mitriță și aici discutăm de un fotbalist care a părăsit un campionat în care până și eu aș avea loc pentru a se duce într-un altul unde-mi pot transfera și câțiva vecini de bloc, acum pensionari.

Iancu? Lol. Ianis? A dat vreo pasă corectă, măcar una? Cicâldău? Hai să nu exagerăm. Marin? Băiatul ăsta are probleme serioase cu orientarea în spațiu. Manea? Sincer, data viitoare e bine să-l lăsăm acasă. Toșca? Ayaya.

Șapte. Practic echipa națională a României a fost construită pe scheletul a ceea ce a construit Hagi. Îi place sau nu, asta este realitatea. Iar dacă realitatea așa stă atunci Hagi a simțit nevoia să apară azi-noapte și să apere nu naționala, proiectul sau nu mai știu eu ce, ci munca lui inutilă, văzută acum din plin prin evoluția saltimbancilor din teren. Mai ales prin aceea a prințișorului, că probabil asta doare cel mai tare, nu ar fi fost atât de rapid în intervenție dacă nu era și Ianis la mijloc. Prințișor care nu are ce să caute la națională, nu la ora asta.

Mno, cam despre asta a fost vorba cu Regele. Este gol, dar a ieșit să-și asigure supușii că vina nu este la el, croitorul, ci la alții. Care alții, numai el știe. Eu personal nu stau să mai aflu ce și cum.

Și uite așa vedem că marea problemă a fotbalului românesc este aceeași cu cea care macină dintotdeauna societatea românească. Ipocrizia, adică păcatul meu preferat. Pentru că ceea ce s-a petrecut la ceas de seară pe Digi nu este nimic altceva decât ipocrizie. Noi ne dăm seama de ea și este trist că este așa.

Dar și mai trist mi se pare că Hagi nu-și dă seama că ne dăm seama…

Viitorul sună bine.

4 thoughts on “Câte ceva despre regi, prinți și alți fotbaliatori…

  1. Ca organism care a făcut box de la 7 la 16 ani, îți pot spune că sportivul este de vina. Și în meci și în refacere. Noi păcătuim mult la pregătire fizică și mentală.Acum 80 % dacă nu mai mult este pregătire fizică, în sportul modern. Un sportiv, o echipă este monitorizata de o echipă multidisciplinara: kineto, masaj, psiholog, nutriționist. La noi nu. Iar pregătirea fizică la nivel înalt este epuizanta și deloc distractivă.
    De aceea să treci de la amatori, în cazul boxului, la pro este extrem de greu. Chestie de tehnică, de distanță în meci, de dozare a efortului.
    Noi la nivel de football suntem la nivel de amatori. Și la foarte multe sporturi. Asa că mai bine ne apucăm de coafat rame în loc să facem analize sau speranțe. Poate să vină și Guardiola, nu ai baza fizică să faci fata ritmului de afară. Noi ne mințim ca suntem brazilienii Europei. Suntem o ula.

    Like

  2. Noi doar ne considerăm brazilienii Europei. Altfel, de facto, ăia sunt sârbii. Puternici și extrem de tehnici pentru înălțimea lor, de regulă peste 180 cm. Dar na, trebuie să se laude și dacii cu ceva. Numai că forurile mondiale le-au spus așa sârbilor. Și pe bună dreptate.

    Trecerea de la amatorism la profesionism, da, ai perfectă dreptate. Primul meu meci de profesionist (am jucat fotbal și cică eram de viitor) a fost criminal. Aveam 13 ani și treceam de la “la-la-la” la “aoleu”. Horror chiar și atunci, horror chiar și la nivelul meu. De aia se bucură FCSB că-l are preparator fizic pe Neubert. Cu el au bătut Ajax și Chelsea, cu el au reușit efort fizic. Fără un preparator competent ești 0 în fotbalul de azi. S-a văzut asta cu Norvegia și Islanda. Noi horcăiam. Ăia se distrau. Well…

    Că ai zis de box, cred că singurul care a făcut cu succes pasul ăsta, cu adevărat succes, a fost Clay. Dar erau alte timpuri. Plus că Clay s-a apucat serios de antrenamente când a văzut de cine va da în ring. Mi-aduc aminte de doi alți mari boxeri de la care se așteptau lucruri mari ca profesioniști, mă refer la Teofilo Stevenson și Felix Savon. Vrem sau nu, Cuba a produs boxeri. Imenși boxeri ăștia doi, dar au rămas la amatori pentru că au concluzionat că nu vor să tragă așa de tare. Clay a luat lumea în piept, la vremea aia și la vremurile alea i-a reușit.

    Mai departe, lumea râde și consideră că este o fiță că Ronaldo are psiholog, kineto, maseur, nutriționist. Ale lui. La fel ca Zlatan. Uite că Ronaldo și Zlatan joacă la cel mai înalt nivel la vârste înaintate în timp ce ai noștri, ca brazii dar cu mucii pe piept, fac banca de rezerve la echipe de mâna a doua.

    Nu pricepem nimic. Sportul este o muncă. Și culmea, una grea, pentru că trage de organism, adică cam tot ce ai. Nooo, noi băgăm două tatuaje pe mână și ne considerăm sportivi. Scârbă mi-e…

    Like

  3. Mann, la noi este fiță să te gândești că vrei sa te duci la psiholog.
    La noi, în sport, nutriția la nivel juvenil este zero. Nașul copiilor mei este sârb, suntem parteneri în Germania, m-a dus la un antrenament de copii la B. Dortmund. Am înghițit în sec, eu fiind suporter din 90 al B. Munich. Copii de 7 – 8 ani. Prietene, erau roboti. Făceau aceleași scheme dinamice câte o săptămână. Apoi refacere. Nutriție serioasă cu tabel la părinți. Psihologul era nelipsit. Ăla avea pregătire de mental coach.
    Tabel lunar cu indici ai parametrilor fizici.
    Cum mi-a spus unul din preparatori lor: voi pierdeți startul pentru că puneți pregătirea fizică pe ultimul loc.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s