Out Of The Furnace (2013)

Un post mai aparte pentru mine, nu prea fac postări separate la filme în afara faptului în care filmul este absolut deosebit și mai ales nu fac asta pentru un film care vine din 2013. Dar pe drum o să aflați și motivele.

Despre idee în sine nu sunt multe de spus. E un film decent, cu un scenariu decent, jucat decent, pe alocuri chiar mai mult decât atât și cu un final decent pentru ceea ce s-a dorit a fi.

Trebuie remarcat jocul lui Woody Harrelson, este extraordinar. Christian Bale se ține și el pe aproape dar este departe de rolurile din alte filme, aș spune că joacă cu frâna trasă. Bine, nici filmul nu i-a permis chiar foarte multe și oricum este suficient ce face. Casey Affleck, fratele său în film, are câteva sclipiri absolut încântătoare, drama sa este vizibilă și când o lasă să sară din hățuri este absolut excelent. Willem Dafoe se achită și el bine de ce trebuie să se achite pe acolo. Forest Whitaker nu are multe de făcut, dar are un moment când se remarcă, momentul în care recunoaște limitările relației sale cu fosta prietenă a lui Bale. Zoe Saldana reușește și ea câteva momente bune.

Și-acum, ce m-a impresionat cu adevărat.

Minimum jumătate din film este crunt. Absolut crunt. Atmosfera este atât de deprimantă încât cu greu poate fi suportată. Cum spunea și nevastă-mea, îți dă o stare de neliniște și nemulțumire cum rar se vede, de incertitudine, de disconfort total. Și asta pentru că este vorba de the working life. De aia adevărată, nu ceea ce vedem prin alte filme. De real America.

Un orășel pirdut pe hartă. N-ai ieșit niciodată din el, capcana te-a prins atât de bine încât probabil că nici nu știi de ce ai ieși din el. Puține șanse. Muncești în oțelăria care face orașul să trăiască, vinzi la un magazin sau la barul local, muncești cu ziua sau pui sacul pe umăr și pleci. Numai că sacul pe umăr este și cea mai grea parte dintre toate. Asta este tot ce ai. Alte șanse nu sunt.

Îl vezi pe tac-tu. A muncit 40 de ani în oțelăria aia și acum oțelăria s-a întors și-l ucide. Ești pe urmele lui, și tu lucrezi acolo. Nu mult, devine mai ieftin să cumperi oțel din China. Aceeași soartă. Îl vezi pe el murind. Te vezi pe tine murind. Nici nu mai știi dacă trăiești viața ta sau a lui și nici nu mai contează.

Natura, deși existentă, nu poate bate industrialul. Fierul prezent peste tot, fumul de furnal, casele cumva dispersate, tristețea oamenilor care nu au forța de a se bate cu destinul, totul, totul este metalic, nici un gust nu este uman, nu este caracteristic organismului, totul este o pilitură de neșansă pe care ești nevoit să o înghiți la fiecare pas.

Este America unor, probabil, sute de orașe de azi. Este o America pe lângă care România este lux. Nu, nu glumesc. Vedeți filmul ăsta, lucrurile țin zeci de minute bune înainte de ultima luptă a fratelui lui Bale, loc din care ne despărțim cumva de ceea ce s-a făcut până atunci. Este o monografie a unor locuri care mor în timp ce continuă să existe. Citeam acum câteva zile că-n Itta Bena a dispărut și ultimul bancomat de la care puteai scoate bani. Orașul, cu ceea ce este el, nu mai justifică cheltuielile cu un sediu de bancă sau un bancomat. În oraș însă totul se cumpără doar cu cash. Așa că oamenii se duc vreo 20 de mile să-și scoată banii dintr-un alt oraș, pentru că salariile sunt livrate pe card. Itta Bena. Locul de unde vine BB King. Mă rog, la ceva gen 3-4 mile de Itta Bena, altă așezare necunoscută, dar Itta Bena.

Și da, față de acel orășel din filmul ăsta, România este un lux și dă speranță.

Este poate cea mai bună punere în scenă a unei piese semnate de Bruce Springsteen, și mă refer la Factory. Vă amintiți versurile?

Through the mansions of fear, through the mansions of pain,
I see my daddy walking through them factory gates in the rain,
Factory takes his hearing, factory gives him life,
The working, the working, just the working life.

Just the working life. Just America. Just a little town. Just somewhere in nobody’s land. Pentru că nu se poate spune că un asemenea oraș este al cuiva chiar dacă este locuit de către oamenii născuți acolo. Nu. Nici pe departe. Oamenii sunt ai orașului. Și orașul îi termină rând pe rând. Sub o formă sau alta, chiar dacă te revolți. Șansele sunt mici. Așa au fost ele mereu.

Și aici aș spune că cel mai mare rol din film îl face orașul și că ar merita fără probleme un Oscar pentru asta. Ce-a reușit Scott Cooper să facă din el este absolut incredibil. Am să revăd filmul doar pentru asta și am să-l revăd de multe ori. Și am să opresc mereu acolo unde știu că se termină și imensa poveste a americanului obișnuit pe care a reușit să o creeze Scott Cooper. Și pe care a reușit să o cânte Bruce Springsteen. Nu-mi dau seama dacă Scott a făcut treaba asta după piesă, dar dacă făcea parte din coloana sonoră atunci totul era complet.

Incredibil, absolut incredibil.

America nu doar a Ogarului Cenușiu. America cenușiului de-a dreptul. Crunt. Absolut crunt ce am văzut.

Închei spunând că filmul este pe Netflix. Cu plăcere.

IMDB

2 thoughts on “Out Of The Furnace (2013)

  1. Mann, nu văzusem filmul. Apăsător. Și real. Dar nu realitatea aia ca a noastră cu sorbitul ciorbei. Bun, dacă ești cu viața în echilibru. Dacă nu, lasă-l. Merci.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s