Denial of God – The Hallow Mass (2019)
Ceva black metal de la niște danezi, cumva neașteptat să aud așa ceva de prin zona aia, dar na, tot de țările nordice vorbim. Albumul nu mi s-a părut deloc rău, pare bine legat, se descurcă să nu te lase să adormi și reușește să nu se repete precum te-ai aștepta la prima vedere. Eu aș spune să-i dați o șansă, e cumva altfel, are altă abordare decât cea normală, ar putea fi ceva să vă placă.
Dissorted – The Final Divide (2019)
Thrash metal nemțesc, dar departe de a constitui un punct de atracție. De altfel și două dintre formațiile germane mari în zona asta sunt o glumă proastă, deci poate că nu trebuie să judecăm trupa asta așa de tare. A făcut ce-a putut, a încercat să mascheze lipsa de inventivitate și de execuție, însă nu prea a reușit. Un album neconvingător, slăbuț, departe de a fi de recomandat. Stați departe de el.
Savage Master – Myth, Magic and Steel (2019)
Aici avem un disc de heavy metal care sosește din SUA. Nu știu ce cuvinte să folosesc pentru a vă spune cât de prost este, dar este prost rău. Băieții nu le au prea tare cu instrumentele, piesele sunt ca vai de mama lor, așa că nici la compus nu se strălucește iar vocea este special făcută să te calce pe nervi. O voce din aia de gagică iritată. Nu recomand, o să vă tociți creierii cu treaba asta. Nu merită.
Neil Young (ft. Crazy Horse) – Colorado (2019)
Wow, al 39-lea album de studio semnat de Neil Young! Un album destul de greu, așa cum este orice album făcut de un muzician, nu de muzicanții de azi. Un album care ne arată un Neil îmbătrânit, poate cu o voce care pe alocuri nu va bucura deloc, dar cu o muzică bună, muzică serioasă, de concepție, de interpretare. Recomand din tot sufletul discul ăsta. Nu trebuie ratat.
Логос – Что наша жизнь?… (2019)
Un alt album surprinzător, un disc de power-metal semnat de niște bieloruși. Un album care nu sare din zona sa normală pentru genul ăla, dar care are melodicitatea și puțina inventivitate de care este nevoie pentru a nu plictisi de moarte. Eu îl recomand, băieții se descurcă bine, însă va trebui să treceți de bariera lingvistică, nu oricine le cunoaște limba. Pe scurt, un album bun, de ascultat.
Blues4Coffee 