Există muzicieni sosiți de pe alte planete. Există albume care de la prima la ultima notă aproape că nu te lasă să respiri.
Headbangers symphony este unul dintre acestea. Sosit la 19 ani după prima sa încercare solo, și acest disc se cantonează acolo unde-i place lui Wolf mai mult: în clasicismul muzical. Numai că spre deosebire de alte nume grele ale genului (gândul mă duce la Malmsteen…), Wolf nu se mulțumește să repete temele la o viteză mai mare sau mai mică. Pentru el ar fi prea simplu, prea facil, în plus modul în care gândește muzica nu-i permite asta. Nu. Wolf grefează propriile teme și pasaje pe ceea ce știm deja că există și ajunge să creeze el însuși muzica sa în interiorul creațiilor deja cunoscute. Ceea ce trebuie să recunoaștem că nu se întâmplă foarte des azi, într-o lume în care muzicanții au depășit ca număr muzicienii.
Așa că dacă vreți să ascultați un album imens și nu știți foarte bine de unde să-l luați, problema este rezolvată. Ascultați Headbangers symphony al lui Wolf Hoffmann și vă promit că nu vi se va părea irosit nici un minut din cele petrecute alături de el. Este înfiorător de bun.
mulțumesc încă o dată.
greu de descris ce-i prin sufletul meu când ascult albumul ăsta. 🙂
LikeLike
E greu de descris și ce este pe album, dar să mai descrii ce-i în suflet când treci peste el…
LikeLike