Primăvară

Înălţarea-i lungă, mirul e-n căldare,
Ca zădărnicie ponegrim ninsori,
Moarte peste câmpuri, putrezind născare,
Zâmbete lichide, noapte făr’ de zori.

Ce cofrete triste, siguranţe toarse
Peste o lumină cade ceara-n ochi,
Minutar sintetic şi priviri ca árse,
Sânge în neştire, inuman deochi.

Infatuat, destinul, linie de ceai acru
Mai zâmbeşte tainic, aprig giuvaer,
Peste viaţă cade ploaia, simulacru
Urgisit cu scrâşnet viu, de marşarier.

Undeva mai urlă ura pe pustie
Astăzi am lăsat-o-n colb decalibrat,
Jugulara tace şi resimte vie
Mângâieri masive peste şubred pat.

Rătăcind, o harfă cântă căprioara,
Ostenite vise, tremurat aplomb,
Peste toate astea doarme primăvara,
Păsărele triste, raze în sucomb.

10 aprilie 2009

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s