câinele, ca inferioritate umană

Câinele din faţa blocului

este la mila tuturor.

Fiecare vine, îl vede,

îi dă ceva de mâncare sau

îl loveşte, animal superior

ce se crede omul.

Şi este şchiop, de-abia

mai poate să fugă,

dar cu toate acestea se fereşte,

se ascunde acolo unde

nu mai poate fi atins.

Şi omul se îndepărtează,

superior, aşa cum se crede.

Şi uneori te revolţi, şi

nu poţi să nu te întrebi

ce păzeşte Dumnezeu,

pentru că este clar că undeva greşeşte.

Câinele acela, şchiop cum este,

şi privind strâmb din cauza

piciorului care-l apleacă pe-o parte,

vede lucrurile drept, mult mai drept

decât le vedem noi, superiorii.

În fond, altfel de ce s-ar ascunde?

 

BogDan, Semne Bune

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s