Câinele din faţa blocului
este la mila tuturor.
Fiecare vine, îl vede,
îi dă ceva de mâncare sau
îl loveşte, animal superior
ce se crede omul.
Şi este şchiop, de-abia
mai poate să fugă,
dar cu toate acestea se fereşte,
se ascunde acolo unde
nu mai poate fi atins.
Şi omul se îndepărtează,
superior, aşa cum se crede.
Şi uneori te revolţi, şi
nu poţi să nu te întrebi
ce păzeşte Dumnezeu,
pentru că este clar că undeva greşeşte.
Câinele acela, şchiop cum este,
şi privind strâmb din cauza
piciorului care-l apleacă pe-o parte,
vede lucrurile drept, mult mai drept
decât le vedem noi, superiorii.
În fond, altfel de ce s-ar ascunde?