in memoriam Nichita Stănescu

Era în 13 decembrie 1983 când ai plecat. Şi plecat ai rămas. Şi devii din ce în ce mai plecat din toţi, Nichita.

Să-i ierţi. Ei nu ştiu. Ei nu percep. Ei nu mai au. Ei nu se mai au. Să-i ierţi şi să-i primeşti pe toţi cu bine când vor trece pe lângă tine.

Rar mai vezi câte unul în care ai rămas, aşa, nemaipomenit de neplecat…

Eu sper doar că vor înţelege ceva din ce le spui tu mai jos.

Să te odihneşti în pace, Nichita.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s