Au venit şi au tăiat copacii.
Ei au spus că se cheamă “toaletare”,
o anunţaseră cu o zi înainte.
Au venit şi au tăiat copacii şi
strada s-a umplut de zarvă.
Drujbă, cafeaua cu rom aburind
corzile chitarei,
pisicul retras într-un colţ al camerei,
protestând înfundat la fiecare bucată
care se desprindea din trupul naturii.
Dintr-o dată totul s-a luminat,
tastele laptopului au început
să se vadă mai bine,
camera nu mai părea un colţ
al unui om care le avea pe ale lui,
ci a unei colectivităţi care-l avea
şi pe el.
Era bucuros, scria mai repede.
Nimic nu-l mai păzea,
nimic nu se mai intercala între el şi blocul vecin,
el şi câinii vagabonzi,
el şi beţivii care cădeau în fiecare seară
în aceeaşi groapă din trotuar,
el şi vecinii care doreau să ştie tot,
el şi restul.
Dintr-o dată şi-a dat seama.
Toaletarea mutase
mizeria lumii în propria-i casă…