Vocile de vizavi

Zilele trecute s-au împlinit 20 de ani de existenţă a SMURD în România. Şi asta mi-a adus aminte de ceva.

Era pe vremea când Raed Arafat se chinuia să pună serviciul pe picioare. Autorităţile de la Bucureşti îi puneau beţe-n roate, că doar nu erau să permită ceva fără să-şi ia partea, iar Raed le acuza că nu-şi cunosc interesul. În blocurile bucureştene, obişnuite cu Salvarea care venea la 24 de ore după ce ai chemat-o, discuţiile nu mai pridideau. “Da, păi cum să nu, să vină ăla să ne înveţe pe noi, românii, ce să facem”, spunea o voce de la etajul 4. “Să se ducă şi să facă la el în Africa acolo şi să ne lase-n pace”, spunea vocea de la etajul 6. Nu, Siria nu este în Africa, dar pentru păreristul român de forţă, geografia este un amănunt mult prea puţin important. “Ăsta vine aici, cu bani de arabii lui, să ne cumpere bunurile ţării, o să ia Salvarea şi o să o strice”, închidea discuţia, ca un edict, vocea de la etajul 1, unde liftul nu oprea niciodată.

Au trecut 20 de ani. Ani în care nu ne-am vândut ţara, ci am dat-o gratis. Ani în care serviciul public de ambulanţă a funcţionat din ce în ce mai prost. Ani care au dus la situaţia în care, în timp ce la alţii nasc femei aflate în comă, la noi să moară nou-născuţi în spitale. Ani în care incompetenţa, delăsarea, superficialitatea şi slaba pregătire a personalului sanitar a creat o listă de victime de care şi Stalin ar fi mândru. Statistici. Şi ani în care SMURD a salvat vieţi, în care Raed Arafat a trecut peste tot şi toate, ani în care primim o lecţie de viaţă şi normalitate de la un om care nu ne era obligat cu nimic, cu atât mai puţin prin prisma locului de naştere.

Blocul în care locuiau cele trei voci arată şi azi la fel. E undeva la periferia Bucureştiului, jigărit și deprimant, aşezat în spatele unui bloc mai arătos. Cele trei voci sunt la fel de vivide şi critică şi azi iniţiativele străinilor, stând pe bancă, la o shaworma şi-un Ayran cumpărate de la arabul de la colţ. Străinii sunt acelaşi duşman de clasă, căruia nu trebuie să-i permitem să ne cumpere. Nu ne putem vinde ţara, aşa, oricui şi oricum, noi avem tradiţii şi valori.

Cu toate acestea, ceva s-a schimbat.

Cele trei voci au telefoane mobile şi fiecare a salvat pe prima poziţie din agendă numărul de telefon al SMURD-ului.

Toate trei îşi doresc o şansă-n plus.

—

Materialul, pe Mala Hierba.