Nichita Stănescu – “Of, Doamne…ceaţa e târzie”

Of, Doamne…Ceaţa e târzie
şi nu mai rag tramvaie-n drum
şi-s singur sângelui, de-acum,
fugit din zid de puşcărie.

De ce te măsluieşti cu cridă
Of, Doamne…Nu pieri…Te-aud…
În ramul primăverii, ud,
se sbate fluturu-n omidă.

Răşina-n mine se încinge
Mă arde-n gât. Aş bea un ţoi.
Of, Doamne…vino înapoi
căci mâine, peste zori, va ninge

Şi luna, luna, rece-n spaţii
ncheagă nopţi cu chiu cu vai.
De ce nu-s, Doamne, un tramvai –
Te-aş duce-n mine nouă staţii…